Early Catharsis

Da…recunosc. Nu stiu cum sa ma odihnesc. Alerg alerg si iar alerg. Si cand merg alerg. SI cand stau alerg. Si nu imi trag nicidecum rasuflarea. Ma simt vinovata si stiu! Stiu! Te rog, nu`mi spune…stiu. Dar ma simt vinovata. Ma simt prizoniera, ma simt extenuata, ma simt prea matura…si prea copil. Tu nu stiu cat de mult o sa-ntelegi ce scriu aici. Dar ma simt prizoniera in propria carcasa de oase…vad lucrurile altfel…mereu a fost asa…o disociere de tot…deci de mine…si totusi…simt atat de puternic incat simt ca nu simt…simt amorteala…simt asurzire… Nu am nevoie de sfaturi. Sfatul meu e sa ma lasati cu totii in pace. Pentru ca voi nu intelegi. Nici eu nu inteleg. Stiu ca o sa imi pierd mintile cumva…daca nu ma pied ele pe mine…inaintea mea…sau inaintea ta…caci inainte de tine puteam sa fiu altfel. Inainte de tine eram copil…inainte de tine credeam ca stiu si nu stiam nimic…cumva acesta este viciul meu…cumva din neajuns imi ridic statuie ca sa-mi fie de ajuns…cand

Ea sta sprijinita in tocul usii, cu nonsalanta lucrurilor dupa care tanjeste. I se scurge usor rimelul, era putin innorat in gandurile ei…si maine si azi…Ieri? “Ieri” nu exista in vocabularul ei…Exista “dupa ce m-am intors acasa” ca monument. Cliseu, porunca…a unui supra ego la fel de innorat…si uneori…inspira adanc si spune “acum e timpul sa ploua”. In tocul ei de usa tuna si fulgera…e liniste inainte de furturna, e un fel de “fight or flight”. De ce? Pentru ca are toate motivele sa ramana. Isi ia inima in dinti, cumva mai mult la propriu decat la figurat…isi culege de pe jos tot ce-a pierdut in viata…si are mainile pline…Si paharul…si stomacul… "Altruism sau egoism? De cate ori ne nastem intr-o viata? Dar de cate ori murim?" El parca o ignora, ii ignora nu persona…ci…intreg universul interior, ca o tradare suprema…e ceva personal? Pe tabla de sah a mintii ei scrie:“N-am nimic personal cu tine, dar..” Ea e mica si spune “abia astept sa ma fac mare.

Se roaga sa o tina strans in brate…sa nu cumva sa o lase sa plece…ea vrea sa ramana..aici acum, in orice statie, in orice mijloc sau fundatura…sau inceput. Ea e la sfarsit. Deja isi linge degetul dand ultima fila…Ea…stii? E ironic…tot ce vrea ea e… E….e februarie…iar pentru ea februarie e dor, februarie de dragoste si jale…e doliu…e chinul dracului. Pff…februarie.  Februarie e exact punctul culminant, de care orice personaj principal se fereste parca aruncandu-se cu capul inainte… …tot ce vrea ea e…sa se intoarca…sa poata pune pauza, repeat, sa…nu existe consecinte pentru timpul risipit…minciuna cu doua fete…in care se intreaba… …Cand un mincinos spune ca minte, spune adevarul sau minte?  Adevarul? Sau minte?Ce fel de minte? Minte ca verb ori minte ca genialitate mentala…si daca e starea mentala…macar ne-am lamurit de ceva.… Si-a dat atat de des ochii peste cap…ca s-au intros intru sine…Ea poarta ochelari…lentila ca o oglinda…sa nu se poata privii in ochi cand se mint