Treceți la conținutul principal

07

Ii cuprinde fata in palma, si cu ea universul. Ii distorsioneaza sistemul de operare, un fel de dauna ireversibila, o pata rosie pe o panza.

Degetul aratator traseaza conturul buzelor cu o pasiune ce urla a nerabdari…ea lasa buzele sa se deschida si expira foame…foame de carne, foame de palme, foame de urme pe piele…de semnaturi si lacat ce poarta amprenta lui.
Anticiparea joaca rolul principal, ii aluneca degetul pe gat, ea geme, geme gandindu-se ca e atat de aproape de sufletul ei…”ca o bluza pe care o intorci pe dos…si o arunci…”
Ii desface camasa, si cutia toracica…si musca din sufletul gol…El are sadism in privire…un sadism orientat catre client...iar e a platit bine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

2032418

Da…recunosc. Nu stiu cum sa ma odihnesc. Alerg alerg si iar alerg. Si cand merg alerg. SI cand stau alerg. Si nu imi trag nicidecum rasuflarea. Ma simt vinovata si stiu! Stiu! Te rog, nu`mi spune…stiu. Dar ma simt vinovata. Ma simt prizoniera, ma simt extenuata, ma simt prea matura…si prea copil. Tu nu stiu cat de mult o sa-ntelegi ce scriu aici. Dar ma simt prizoniera in propria carcasa de oase…vad lucrurile altfel…mereu a fost asa…o disociere de tot…deci de mine…si totusi…simt atat de puternic incat simt ca nu simt…simt amorteala…simt asurzire… Nu am nevoie de sfaturi. Sfatul meu e sa ma lasati cu totii in pace. Pentru ca voi nu intelegi. Nici eu nu inteleg. Stiu ca o sa imi pierd mintile cumva…daca nu ma pied ele pe mine…inaintea mea…sau inaintea ta…caci inainte de tine puteam sa fiu altfel. Inainte de tine eram copil…inainte de tine credeam ca stiu si nu stiam nimic…cumva acesta este viciul meu…cumva din neajuns imi ridic statuie ca sa-mi fie de ajuns…cand ...

Fara cuvinte

Uneori raman fara cuvinte… imi bat degetele in gol pe tastatura …si nu inteleg de ce m-apasa pe piept…atatea vorbe nerostite. Si le-as rosti daca as putea articula…macar o propozitie… insa raman muta in puncte de suspensie… Uneori simt ca viata asta e un joc pervers,  in care una spui, alta gandesti… in care numeri zilele pe degete…si te-nspaimanta gandul ca n-o sa iti ajunga mainile …in timp ce te rogi sa te opresti din numarat… E paradox…ca azi, ca ieri… si-ajung sa cred ca pielea mea e contradictie… iar inima mea bate absurditati in miez de noapte…cand mi-e dor de tine …si cand te vreau cat mai aproape…numai ca sa te-ndepartez …sa te alung…si-apoi sa-mi plang de mila… Plang de sila…de mine. Ca ma iubesc pentru o zi…si ma urasc pentru o noapte …doar ca s-o iau de la capat cu bateriile descarcate …si-apoi ma-ntreb de ce sunt inc-aici… de ce nu ma inghit cosmaruri ce ma pandesc in pragul fiecarui somn… Tu ai dreptate, draga domn …eu sunt neb...

Sunt

Tu uita-ma. De azi sunt doar spuma de cafea… doar scrumul din tigara matinala. De azi uita de mine …in camasa ta, cu maneci suflecate, cu par valvoi… si-n piept doar cacealma. De azi… ai sa gasesti doar amintire, sub asternuturi langa tine-n pat, si stii si tu ca oricat ai adulmeca de bine …raman doar un miros pe perne,  o urma pe gatul tau… un bilet de adio presarat sub gene. Tu uita-ma… De azi sunt doar un cantec prost… acela pe care-l asculti ca un nebun ...sunt regina pe table de sah, cand te las fara tura si fara capcaun …sunt betia din ultimul pahar. De azi sunt status de pe facebook …pe care nici nu l-ai citit, in graba de a ma avea… sunt in suspinul de regret …sunt abur pe oglinda ta… Sunt.