Early Catharsis

I se frange suflul in palme, respira sacadat incercand sa ingroape suspine…si urlete de dor si de jale. Isi strange pumnii la piept si ii vine sa smulga din san si ultima farama de speranta. Sa isi ingroape visele, sa le tina slujba…sa nu se mai intrebe cum ar fi fost daca… II e sila de viata, de aerul curat, de atata spatiu langa ea in pat…de aceleasi nevoi ce imping la perversiune…de aceleasi aspiratii ce implora perfectiune. E un soi de paradox murdar, un soi de excrocherie bolnava a firii…care cere de la ea sa fie. Iar ea e satula sa fie. O gasesc orele tarzii in gustul amar si mirosul din scrumiera..in bratele unor personaje secundare…in camere reci si trecatoare…intr.un infern perpetuu, intr-un soi de pedeapsa fara sfarsit. Departe de ea, intr-un niciunde, o cheama aceeasi pereti verzi amortiti. El priveste in gol cu raceala.n privire…cu miscari calculate, lipsit de empatie. Isi ineaca regretul in sticle de bere si in mucuri de tigara stinse pe piele. Il dezgusta r...

Se strecoara usor de sub asternuturi imbacsite de alcohol si tutun, calcand podeaua cu dispret in talpi. Se freaca la ochi, mai mult din reflex…ca un fel de “buna dimineata, fute-m-ar viata”..si casca. Mana stanga se intinde catre dulapior, ridica telecomanda ca o bucata de caramida…aude sunete in surdina… o alta proasta ce se mira in direct ca in ianuarie ninge si e frig…  El se amuza. Il amuza durerea din tample, un fel de suflu al realitatii ce ii gadila gleznele intr-o incercare esuata de “ai lasat geamul deschis la baie”. Se stramba ignorant si geme lenea in el…geme lipsa de chef de viata…asa ca intinde iar mana dupa dulapior. Scoate o tigara din pachet si o strange intre buze ca o tentativa de a se mintii pe el…incercand un truc ieftin, un soi de disimulare sau deziluzie. Priveste in gol si prinde tigara intre degete… “pe cine mint?”  Traseaza cu limba o harta, iar degetele despica foita in doua. Presara tutunul cu un soi de eleganta…casca iar…e abia ora 9....

S-a ratacit iar in asternuturi straine. In sticle ieftine de vin…in fumul de tigara. Deschide ochii cand soarele apune, talpile-i ating parchetul rece cand ceasul bate miezul noptii. Se strecoara usor si face pasi mici, parca se ascunde in spatele unor pereti, in camere ce trebuiau aerisite de mult. Ii lipsesc multe, sau nimic. Isi plimba degetele pe tocul usii, evaziv..iar talpile-i pasesc pe gresia din baie. Se priveste in oglinda, cauta alte urme de regret incretite pe frunte. Cauta o noua minciuna, pentru o veche lume. Se refugiaza inapoi in camera imbacsita de amintiri difuze si alcohol. Renunta la haine mototolite, imbraca mandrie si incredere falsa, isi piaptana rusinea si aplica pe buze un “te iubesc” visiniu. Incalta destinul si se avanta-n lume, pe strazile pustii, printre lumini plapaitoare, printre claxoane asurzitoare si fluieraturi difuze. Ridica ziduri de indiferenta in jurul ei, si isi mascheaza prezenta cu castile in urechi. Pasii o poarta catre un nicaieri, cat...

E bezna. Priveste in gol si aprinde o tigara…nu vrea sa stie cat timp a trecut…ofteaza adanc…in sincope aproape…ofteaza pentru a nu stiu cata oara…pentru ceva ce-i atat de departe…”pentru noi”…sopteste si o trec fiori. Incearca sa scrie de cateva zile…saptamani…se pierde intr-o camera pustie… Nu are cuvintele la ea…nu are nimic… Trage un alt fum de tigara…ar bea o cafea, dar viata e deja mult prea amara… Degetele-I reci…se-nfig cu unghiile roase in carne…inchide ochii…scanceste…ii este foame…Este flamanda…scanceste dupa apropieri bolnavicioase…ochii se strang in pumni…la fel si stomacul…si incepe sa planga. Venele pulseaza in ritmuri de delir si de sevraj…cearcanele il ocolesc usor ochii inchisi de durere…pometii sunt uscati de mult prea multa vreme… Oglinda ii respinge patetica reflexie…si ea intelege…nu o invinovateste…in schimb isi intoarce fata catre tavanul alb, invaluit de un intuneric absurd… Ii aude soaptele, tonul taios al vocii…un ton ce ii dadea fiori...ii s...