Early Catharsis

[Ea e o alta copila, deloc matinala, cu parul valvoi si sufletul ghem.] ... Isi freaca oboseala din privire si casca o noua zi, in tonuri ploioase de vara. O vara rece, ce se lasa asteptata de aproape doua luni…sau trei…sau zece. Strange perna la piept si cu ea, toata energia de pe pamant, incercand sa alimenteze carcasa de coaste, incercand sa ridice de sub asternuturi o pereche de ochi verzi. Ochi verzi ce poarta iubire   pe pleoape. Poarta recunostinta si onestitate. Onestitate fata de sine. E o alta dimineata rece, insa astazi ii este bine. O incanta note de liniste. Si inauntru. Si in afara. Se strecoara de sub cearceafuri parfumate si isi coboara mintiile pe pamant, oftand sacadat din reflex aproape… O surprinde reflexia din oglinda, copila cu glezne de caprioara. Se-ntinde si geme mai tare. Parca isi face curaj sa confrunte realitatea, si tot ce asteapta dincolo de dormitor. Stie ca o asteapta amintiri. Pe banca din statie. O asteapta drumuri umbla

Let’s have a talk about… Change. We might often encounter this strange fear for change. We might, or we might not be aware of it at all times, but change is occurring in our lives every second we keep on living. Now, while some changes may impact our lives more, we have to remember that every single change that we experienced got us in our current situation, in this particular moment. As parents we tend to teach our children that things are either good or bad, and as the kids grow older they have a tendency to slash everything in their lives in two halves. It is either good, either bad. Now especially if you know yourself as having an abusive background this “good” and “bad” limitation might sound extremely familiar to you. There is need for us to understand in the first place that abuse can catch many forms.  It might be either emotional, physical or psychological abuse. When we talk about abuse, we don`t have to only consider the severe cases and that is b

A iesit din cusca ei ca sa priveasca lumea prin lentila...acelasi cardru in tonuri de nostalgie...acelasi tot trait acum cu disperare si euforie. Aprinde tigara, ca de fiecare data...o trece un aer ironic, zambeste...ii vine masina, tuseste usor, iar degetul aratator impinge discret suvita ratacita pe frunte. Lasa privirea in pamant pentru o clipa, refuzand sa confrunte in lumina...adevaruri si riduri sub pudra. Ii vine masina si urca in pasi aroganti de "mi-a dat viata la picioare" si zambet de "m-am ridicat"...in timp ce glezna ii urla a uitare, ignoranta zdrobita de asfalt. Priveste pe geam, cautand un petic de lumina, o farama de speranta rezervata pentru ea... Putina alinare...Pentru ca atunci cand a cazut...i s-au zdrobit pe umeri cruci necarate de zeci de neamuri...si s-a inecat in ape tulburi si involburate mirosind a pacat si a vina...portelan uitat in vitrina... Cand a cazut, a cazut cu tot cu pamantul de sub picioare...cu plamanii plini de aer si oc

Si sunt momente cand uit de tine…                           uit de zambetul tau din bucatarie, uit de fereastra murdara, de dragostea care ardea in ochiul aragazului… de indemanarea ta de a ma face fericita  si galagia de pe scara. Uit de placerea de a postii o tigara, cu degetele inclestate in promisiuni: sampanie pe banca de langa centrala, glumite si perversiuni. Si sunt momente in care iti uit glasul cel mai de pret timbru din colectia mea, atat de rar incat nu ai putut sa mi te dai… atat de rar incat atunci cand ai plecat te-ai smuls precum un fluture ce-a reusit sa-si franga aripile... din insectarul meu… Si ai lasat in urma un loc gol intr-un album uitat de Diavol si de Dumnezeu… Nici ei n-au fost in stare sa tina pasul… ce escrocherie divina...ascundea parfumul tau...si ceasul. Si sunt momente in care uit de tine, de mine, de tot si nimic. Uit de arsura unei priviri de gheata ce mi se topea in vene… de batai de inimi in pasi de

I se frange suflul in palme, respira sacadat incercand sa ingroape suspine…si urlete de dor si de jale. Isi strange pumnii la piept si ii vine sa smulga din san si ultima farama de speranta. Sa isi ingroape visele, sa le tina slujba…sa nu se mai intrebe cum ar fi fost daca… II e sila de viata, de aerul curat, de atata spatiu langa ea in pat…de aceleasi nevoi ce imping la perversiune…de aceleasi aspiratii ce implora perfectiune. E un soi de paradox murdar, un soi de excrocherie bolnava a firii…care cere de la ea sa fie. Iar ea e satula sa fie. O gasesc orele tarzii in gustul amar si mirosul din scrumiera..in bratele unor personaje secundare…in camere reci si trecatoare…intr.un infern perpetuu, intr-un soi de pedeapsa fara sfarsit. Departe de ea, intr-un niciunde, o cheama aceeasi pereti verzi amortiti. El priveste in gol cu raceala.n privire…cu miscari calculate, lipsit de empatie. Isi ineaca regretul in sticle de bere si in mucuri de tigara stinse pe piele. Il dezgusta r

Se strecoara usor de sub asternuturi imbacsite de alcohol si tutun, calcand podeaua cu dispret in talpi. Se freaca la ochi, mai mult din reflex…ca un fel de “buna dimineata, fute-m-ar viata”..si casca. Mana stanga se intinde catre dulapior, ridica telecomanda ca o bucata de caramida…aude sunete in surdina… o alta proasta ce se mira in direct ca in ianuarie ninge si e frig…  El se amuza. Il amuza durerea din tample, un fel de suflu al realitatii ce ii gadila gleznele intr-o incercare esuata de “ai lasat geamul deschis la baie”. Se stramba ignorant si geme lenea in el…geme lipsa de chef de viata…asa ca intinde iar mana dupa dulapior. Scoate o tigara din pachet si o strange intre buze ca o tentativa de a se mintii pe el…incercand un truc ieftin, un soi de disimulare sau deziluzie. Priveste in gol si prinde tigara intre degete… “pe cine mint?”  Traseaza cu limba o harta, iar degetele despica foita in doua. Presara tutunul cu un soi de eleganta…casca iar…e abia ora 9. “Ast

S-a ratacit iar in asternuturi straine. In sticle ieftine de vin…in fumul de tigara. Deschide ochii cand soarele apune, talpile-i ating parchetul rece cand ceasul bate miezul noptii. Se strecoara usor si face pasi mici, parca se ascunde in spatele unor pereti, in camere ce trebuiau aerisite de mult. Ii lipsesc multe, sau nimic. Isi plimba degetele pe tocul usii, evaziv..iar talpile-i pasesc pe gresia din baie. Se priveste in oglinda, cauta alte urme de regret incretite pe frunte. Cauta o noua minciuna, pentru o veche lume. Se refugiaza inapoi in camera imbacsita de amintiri difuze si alcohol. Renunta la haine mototolite, imbraca mandrie si incredere falsa, isi piaptana rusinea si aplica pe buze un “te iubesc” visiniu. Incalta destinul si se avanta-n lume, pe strazile pustii, printre lumini plapaitoare, printre claxoane asurzitoare si fluieraturi difuze. Ridica ziduri de indiferenta in jurul ei, si isi mascheaza prezenta cu castile in urechi. Pasii o poarta catre un nicaieri, cat

E bezna. Priveste in gol si aprinde o tigara…nu vrea sa stie cat timp a trecut…ofteaza adanc…in sincope aproape…ofteaza pentru a nu stiu cata oara…pentru ceva ce-i atat de departe…”pentru noi”…sopteste si o trec fiori. Incearca sa scrie de cateva zile…saptamani…se pierde intr-o camera pustie… Nu are cuvintele la ea…nu are nimic… Trage un alt fum de tigara…ar bea o cafea, dar viata e deja mult prea amara… Degetele-I reci…se-nfig cu unghiile roase in carne…inchide ochii…scanceste…ii este foame…Este flamanda…scanceste dupa apropieri bolnavicioase…ochii se strang in pumni…la fel si stomacul…si incepe sa planga. Venele pulseaza in ritmuri de delir si de sevraj…cearcanele il ocolesc usor ochii inchisi de durere…pometii sunt uscati de mult prea multa vreme… Oglinda ii respinge patetica reflexie…si ea intelege…nu o invinovateste…in schimb isi intoarce fata catre tavanul alb, invaluit de un intuneric absurd… Ii aude soaptele, tonul taios al vocii…un ton ce ii dadea fiori...ii s