Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2017

Pot doar sa iti multumesc

Pot doar sa iti multumesc... Ca m-ai facut sa imi aduc aminte cum se simte sa ai incredere in oameni.  Cum sa accept un cadou si cum sa spun multumesc. Cum sa fiu eu, fara sa ma tem de nimeni... Iti multumesc ca ai fost acolo pentru mine, cand nu eram nici eu. Mi-ai ascultat gandurile bune si rele,  Disperate, irelevante, paralele. Si m-ai tras de maneca de fiecare data cand as fi sarit in gol.. Iti multumesc ca ai incercat sa intelegi o mortaciune iar ea... Iti multumeste ca "nu m-ai lasat sa mor". Iti multumesc ca mi-ai oferit timpul tau, si atentia si cam tot ce-ai avut disponibil pe raft Chiar daca ma-ntorceam cu spatele si ma faceam ca-s chioara... Ca nu te vad cum fierbe gelozia-n tine cand iti vorbesc de alte asternuturi si-alt pat. Iti multumesc pentru atatea amintiri si promisiuni "pana la vara". Iti multumesc ca imi duceai gunoiul... Si uite-asa am inceput sa apreciez lucrurile mici... Chiar daca ma zgaria pe

Vreau sa transmit un mesaj

Si vine punctul ala in viata cand e timpul sa alegi. Iar eu drept zic…ca nu stiu sa aleg. Si aflu cu nerusinare ca poti sa fii orice, insa cu obraz. Iar daca scopul e sa excelezi…trebuie sa ai masura. Eu vreau sa fiu atat de multe. SI atat de perfecta. Vreau sa fiu atlet. Sa am cea mai buna conditie fizica pe care o pot avea. Sa fac tractiuni intr-o mana, sa stau in cap, in maini si sa arat impecabil. Sa duc o viata lunga si plina de realizari. Vreau sa mananc sanatos si sa ma odihnesc. Vreau sa arat ca e posibil sa te ridici. Ca poti fi cea mai puternica versiune de tine. Ca te poti lepada de constrangeri limitative si poti avea incredere in corpul tau. Vreau sa arat ca trecutul nu mai are greutate cand depui efortul potrivit. Ca vine un moment in care actiunile din prezent eclipseaza trecutul nenoricit prin simplul fapt ca devin si ele trecut. Vreau sa imi deschid propria sala cu propriul cabinet nutritionist, cu propria linie vestimentara. Vreau sa transmit un mesaj. Vr

71952

Ce-ai vrea s-auzi de la mine? Ca in fiecare seara cand pun capul pe perna inchid ochii si stangand din pleoape incerc sa dorm cu gandul ca am ars tot? Ca am aprins un cui mare cat dragostea mea pentru tine…insa s.a ajuns la filtru mult prea devreme? Si daca-I asa…si totul s-a fumat deja de mult…ma-ntreb si eu…cat de mare era dragostea asta defapt? Aparent nu sufficient de mare incat sa te inunde si pe tine tsunami de emotii care sa ne lege panglici cusute in promisiuni…pe noi ce ne leaga? Sau cine? Nimic? Ce-I drept nu mai voiam nimic de la tine. Dar cum la mine nimicul e tot…cred ca voiam totul. Asta sau te voiam pe tine dand totul, iar eu dand nimic. Si-aici am gresit. Ca orice om care invata sa iubeasca. Vedem ce ne place si in loc sa zicem “e bine” incercam sa gasim modalitati sa ne placa si mai mult. Si incepem reamenajari legate de corp si de minte. Dar omul e om, nu dormitor. Si desi in bratele tale e un fel de “acasa”, sa iti daram peretii numai ca sa

Anonim

Ea se uita pe geam strategic distrasa de frunzele ce fosnesc in briza matinala de luni, in timp ce podul palmei ii apasa pe tample. "Sa nu scrii despre noi", sopteste el, mai mult ca sa se afle-n treaba. Ea isi da ochii peste cap. "Nu draga, n-am sa scriu despre noi...am sa scriu despre mine. Cum inima mea bate prea tare la usi care nu se deschid niciodata... iar cand se deschid, raspund doar alte straine de mana cu ei. N-am sa scriu despre noi, am sa scriu despre mine... Despre cum poti fi singur in doi. Despre cine pleaca si cine ramane. Despre tot ce investesti si nu primesti inapoi. Pentru ca langa tine am capitulat pe rand si eu si tu. Iar bratele tale s-au transformat in cel mai performant congelator. Nepasator de reci la orice forma deghizata de amar si de dor. In prezenta ta ma lasa si demoni si ingeri si dumnezei, pentru ca nimeni nu se-intelege cu-ai tai. Voi scrie despre mine pentru ca nu te cunosc.  Sau oricum n-as baga mana-n foc. Nu d