Treceți la conținutul principal

Vreau sa transmit un mesaj

Si vine punctul ala in viata cand e timpul sa alegi. Iar eu drept zic…ca nu stiu sa aleg.
Si aflu cu nerusinare ca poti sa fii orice, insa cu obraz. Iar daca scopul e sa excelezi…trebuie sa ai masura.


Eu vreau sa fiu atat de multe. SI atat de perfecta.
Vreau sa fiu atlet. Sa am cea mai buna conditie fizica pe care o pot avea. Sa fac tractiuni intr-o mana, sa stau in cap, in maini si sa arat impecabil. Sa duc o viata lunga si plina de realizari. Vreau sa mananc sanatos si sa ma odihnesc. Vreau sa arat ca e posibil sa te ridici. Ca poti fi cea mai puternica versiune de tine. Ca te poti lepada de constrangeri limitative si poti avea incredere in corpul tau. Vreau sa arat ca trecutul nu mai are greutate cand depui efortul potrivit. Ca vine un moment in care actiunile din prezent eclipseaza trecutul nenoricit prin simplul fapt ca devin si ele trecut. Vreau sa imi deschid propria sala cu propriul cabinet nutritionist, cu propria linie vestimentara. Vreau sa transmit un mesaj. Vreau sa privesc dimineata cerul si sa ma cuprinda sentiment de recunostinta, gandindu-ma ca prin experienta mea, alaturi de mine si vietiile altor oameni se pot schimba.  Important e sa pui primul picior jos si sa il folosesti pe post de pivot. Sa te arunci in lume…in actiune. Vreau sa transmit un mesaj.


Iar apoi…vreau sa fiu scriitor. Vreau sa impartasesc ganduri, trairi, sentimente cu oricine doreste sa ma citeasca. Vreau sa primesc aprecieri si recenzii, sa public carti si sa merg la lansari. Sa vorbesc cu cei ce citesc ceea ce rup eu din mine. Sa le strang mana si sa le spun…se poate. Orice iti doresti…Vreau sa transmit un mesaj. Sa le arat ca tot ce-I de facut e sa inceapa. Sa puna degetul pe tastatura ori stiloul in mana. Si sa scrie. Ce le vine, cum le vine. Sa se vindece prin puterea cuvantului, curatand orice rezid toxic al trecutului. Nu prin anihilare..ci prin reintegrare. Vreau sa transmit un mesaj.


Insa apoi…imi doresc sa cant. Sa am acea poveste de viata. A copilului talentat cu prea putine sanse, insa cu vointa de fier. Care a pus totul in muzica si muzica in tot. Imi doresc sa provoc furnicaturi pe pielea celor ce imi asculta timbrul, iar versurile mele…sa fie pastila pentru durerea lor. Vreau sa transmit un mesaj. Sa fiu difuzata in direct, sa pot ajunge la masele de oameni….si sa ii pot inspira. Sa se uite-ntru sine si sa realizeze ca tot ce au de facut e sa isi urmeze inima. Iar acel cantec din dus, care iti schimba ziua, sa il aduca pe scena acolo unde si vietile altora s-ar putea schimba. Vreau sa transmit un mesaj.



Si vreau sa fiu iubita. Sotie perfecta. Sa imi iubesc barbatul perfect. Sa ma trezesc dimineata cu sarutul lui pe frunte, ochi calzi si glas de “neata iubito”. Sa imi dedic timpul intelegerii lui. A tuturor cotloanelor sufletului si mintii. Sa fug cu el departe si sa nu ne intoarcem, sa fie refugiul meu. Vreau sa il iubesc atat de tare incat sa doara, simtind cum inima plezneste in piept…insa imbratisarea lui sa fie pansament. Imi doresc sa gatim cina impreuna si sa adormim pe canapea dupa ce ne-am uita impreuna la filmulete cu noi, aranjate cronologic. Pentru ca da, sunt o obsesiv compulsiva psihopata, iar el iubeste asta la mine. Vreau sa facem dus impreuna si sa ii fac sex oral pentru ca asa am eu chef. Sa fiu tot ce isi doreste si putin mai mult. Sa il privesc de pe mal si sa ii tin jacheta, in timp ce inoata in probleme, gasind solutii la orice pas, iar eu sa il astept linistita de-o parte...stiind ca nu toate luptele sunt ale mele de purtat. imi doresc sa rasuflu cu gandul ca orice ar fi nu se poate-neca...caci ultima sa rasuflare imi apartine.

Imi doresc sa nu ma puteti uita.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

2032418

Da…recunosc. Nu stiu cum sa ma odihnesc. Alerg alerg si iar alerg. Si cand merg alerg. SI cand stau alerg. Si nu imi trag nicidecum rasuflarea. Ma simt vinovata si stiu! Stiu! Te rog, nu`mi spune…stiu. Dar ma simt vinovata. Ma simt prizoniera, ma simt extenuata, ma simt prea matura…si prea copil. Tu nu stiu cat de mult o sa-ntelegi ce scriu aici. Dar ma simt prizoniera in propria carcasa de oase…vad lucrurile altfel…mereu a fost asa…o disociere de tot…deci de mine…si totusi…simt atat de puternic incat simt ca nu simt…simt amorteala…simt asurzire… Nu am nevoie de sfaturi. Sfatul meu e sa ma lasati cu totii in pace. Pentru ca voi nu intelegi. Nici eu nu inteleg. Stiu ca o sa imi pierd mintile cumva…daca nu ma pied ele pe mine…inaintea mea…sau inaintea ta…caci inainte de tine puteam sa fiu altfel. Inainte de tine eram copil…inainte de tine credeam ca stiu si nu stiam nimic…cumva acesta este viciul meu…cumva din neajuns imi ridic statuie ca sa-mi fie de ajuns…cand ...

Zile...

Si sunt zile in care se simte bine. Si zile in care se simte rau. Sunt zile in care nu simte. Sunt zile in care nu poate duce cat simte. Asta e una din zilele alea. Zilele alea in care observa. Se observa pe sine, observa universul, mediul de care apartine. E una din zilele in care ratiunea triumfeaza…cand emotiile au devenit mult prea coplesitoare, iar gandurile s-au intors impotriva lor intr-o incercare de reducere la tacere. Caci daca nu s-ar face liniste…s-ar pierde-n voci, s-ar pierde pe holuri pustii, s-ar pierde in locuri colorate, in haine frumos parfumate. E una din zilele in care s-a umplut paharul, ca ieri, si ca intodeauna. E una din zilele aflate la sfarsit…si sfarsindu-se…inchina o ceasca de ceai pentru ziua de ieri, cea de azi si de maine. E una din zilele in care cutia toracica a obosit sa fie cusca din coaste pentru o inima care bate cu atata pofta de iubiri si de teroare. Sunt zile in care ii e frica. Frica de lucruri mari, lucruri mar...

Insomnii

S-a ratacit iar in asternuturi straine. In sticle ieftine de vin…in fumul de tigara. Deschide ochii cand soarele apune, talpile-i ating parchetul rece cand ceasul bate miezul noptii. Se strecoara usor si face pasi mici, parca se ascunde in spatele unor pereti, in camere ce trebuiau aerisite de mult. Ii lipsesc multe, sau nimic. Isi plimba degetele pe tocul usii, evaziv..iar talpile-i pasesc pe gresia din baie. Se priveste in oglinda, cauta alte urme de regret incretite pe frunte. Cauta o noua minciuna, pentru o veche lume. Se refugiaza inapoi in camera imbacsita de amintiri difuze si alcohol. Renunta la haine mototolite, imbraca mandrie si incredere falsa, isi piaptana rusinea si aplica pe buze un “te iubesc” visiniu. Incalta destinul si se avanta-n lume, pe strazile pustii, printre lumini plapaitoare, printre claxoane asurzitoare si fluieraturi difuze. Ridica ziduri de indiferenta in jurul ei, si isi mascheaza prezenta cu castile in urechi. Pasii o poarta catre un nicaieri, cat...