Early Catharsis

Ea si-a ridicat altar siesi. Si ridicandu-si altar siesi, a ridicat altare tuturor. O impacare ca o respiratie adanca pana in mate, intortocheate ca sau de gandurile ei O data putrede, odata inselatoare...iar alte dati...doar adevar. Acum e bine. Acum se-ntoarce iar acasa...si gaseste covor primitor la intrare. Nu-i zgarda si lesa in care propriul pacat capital, A-nlantuit-o atata vreme. Acum singuratatea devine libertate, Timpul liber devine avere. "Si ca orice avere. O investim" Murmura ea cu creionul in coltul gurii si ochelarii pe nas Cum isi face contabilitatea si planul de atatc pe un teren de joaca.   Viata.

Ii umbla nervi sub cearcane insomniace, in tonuri calde de dimineti tarzi. Isi prinde parul in coada, incercand tot odata sa prinda stafii. O preocupa acelasi troc ieftin. Faptul ca se da pe nimic, unor barbati pe care-i investeste mult prea mult… pentru cat pot ei duce sau oferi Intr-o-ncercare esuata de a-ngropa mortii sau de a-i seduce. Strange din dinti si din filtru,  si o inneaca frustrari de ora trei ce-i dau la temelii si-n epicentru. Mintea ei cere algoritmi, cere provocare… nu jocuri prostesti, nu “fute-ma din lipsa de rabdare”. Inima ei cauta adapost si-ascunzatoare…cauta cu disperare refugiu, cum prefera ea sa-i spuna…Un mit utopic, basm de noapte buna. Dar la ea noptile-s zile si zilele-s zile… Daca stia ca esti ca ceilalti, ar fi stat acasa. Si-ar fi facut un ceai…s-ar fi lungit pe canapea, Departe de muritorii de rand, Care ti-o baga pe gat de parc-ar vrea sa iti ajunga in suflet. Stai linistit. Nu-i moarta dupa cafea. In

Intreaba-o cum se simte. O sa iti spuna bine. Si cand spune asta, de prea putine ori se simte bine intrinsec.  In mare parte a timpului i se sucesc mintile in jurul standardelor  la nivel mai ridicat de zgarie nori …un fel de zgarie creier… Un fel de doua feluri, sau sapte sau zece. Cand spune ca e bine, s-a pierdut in spatele cortinei. Nu stie daca pe scena va fi actor sau personaj in sine. Asa ca e bine. E putin placut, putin chinuitor…si cumva i se nuleaza valentele ca piesele de tetrix… si tot ce face e sa stea in fata panoului de control…cu val de indiferenta sub pleoape …care clipesc mult prea des…pentru ca duc lipsa de rabdare.  Iar atunci cand clipeste…o cuprinde frica a ceea ce-a pierdut.  Din vedere. Se pierde… Si cand o vezi ca se pierde, schimba subiectul… sau ia-o de mana si arata-i calea…sapa-i contur de urme de poteci neumblate …sau schimba subiectul. “totul tine de lopata” Si cand o vezi ca se pierde, intreab-o la

Fruntea sus. Tanjeste dupa viitor in marsul grabit al pasilor, in timp ce inima ii bate ritm de "stai si lupta". Ea vrea victorii fara sa isi murdareasca mainile pe front. Iar gleznele-i aduc aminte de acest aspect minor, ca inainte de campion, esti jucator. Se pierde in reflexia din metrou, captura a doi ochi satui de-atatea cautari...si simte gustul incercarilor pe buze, e acru si amar de la atatea scuze. Legate de ei...si de ea. O irita lipsa de substanta in oameni, faptul ca ii refuleaza introspectia in gol, ca un ecou al unui calator, ce n-are pasaport validat pentru suflete straine. E si de explorat, e si explorator, e paradox, e pacifist si e cuceritor. Si e femeie. Sau se vrea femeie, in timp ce-si suge frustrarile din degete, ori din suzeta, ori din barbati ce nu-nteleg ca ea n-are nevoie de salvator, ci doar de cineva care sa ii sarute grijile in nuante de violet. Sa ii goleasca mintea de orice urma de regret. Sa o asculte si sa o auda. Cand