Treceți la conținutul principal

Dialog

Intreaba-o cum se simte.

O sa iti spuna bine. Si cand spune asta,
de prea putine ori se simte bine intrinsec. 
In mare parte a timpului i se sucesc mintile in jurul standardelor
 la nivel mai ridicat de zgarie nori
…un fel de zgarie creier…

Un fel de doua feluri, sau sapte sau zece.
Cand spune ca e bine, s-a pierdut in spatele cortinei.
Nu stie daca pe scena va fi actor sau personaj in sine. Asa ca e bine.
E putin placut, putin chinuitor…si cumva i se nuleaza valentele ca piesele de tetrix…
si tot ce face e sa stea in fata panoului de control…cu val de indiferenta sub pleoape
…care clipesc mult prea des…pentru ca duc lipsa de rabdare.
 Iar atunci cand clipeste…o cuprinde frica a ceea ce-a pierdut. 
Din vedere.

Se pierde…


Si cand o vezi ca se pierde, schimba subiectul…
sau ia-o de mana si arata-i calea…sapa-i contur de urme de poteci neumblate
…sau schimba subiectul.

“totul tine de lopata”

Si cand o vezi ca se pierde, intreab-o la ce se gandeste.

O sa iti multumeasca…pentru ca inima ei s-a refugiat in ganduri
…cand a pierdut prea multe lupte, 
in timp ce fluiera in drumul ei sigur catre abator.
O sa iti spuna multe. Pentru ca nici ea nu tine pasul. 
Si se asteapta sa o faci tu. Pentru ca daca o faci tu, din incapatanare o va face si ea…
sau te va lasa sa o intelegi putin mai bine.

Cand o intrebi ce gandeste, fi pregatit de taifun in zestre curcubeica si paradox 
 O sa iti spuna ca nu ia pastile.
O sa te toace cu industria farmaceutica. Cum nu creeaza leac, ci consummator. 
Si o sa o asculti…in timp ce din farmacie se face religie,
 iar din religie se face filosofie…inconstient colectiv si progres,
reteta de smoothie cu lamaie, ghimbir si “top cinci lucruri pe care nu le stii despre mine”. 

O sa se strambe cand vine vorba de politica,
 cu puls de “ deja a inceput al 3 lea razboi mondial” si ochi goi…
Ochi goi ce ascund doar o oglinda…a lipsei de substanta, 
 a unor concluzii pripite de care se rusineaza...

 Apoi va face pauza…

Probabil s-a ascuns in numarul de tigari fumate, 
coplesita de faptul ca se dezbraca in fata ta…
dar in stilul Benjamin Button…cu cat vorbeste mai mult…cu atat o intelegi mai putin.
 "aha...a...ha?.."

Iti va turui ore in sir despre dragoste, despre devotament, manipulari, vina.
Despre prieteni si straini. Amintiri, lectii de viata demne de-un loc in vitrina.
O sa iti spuna ca sexul fara sentimente e doar cardio…
dar nu vei auzi asta in cuvinte. 
Si o sa iti vina sa o strangi in brate…sau de gat…
pentru ca e simpatica atunci cand e asa
…sau vrei sa taca.

Si daca vrei sa taca doar spune-i!

Si o s-o faca. 
Si cand tace, va trage concluzii…de obraji…
incercand sa transforme o dezamagire-ntr-un zambet cu fruntea incretita de sevraj.
Frecandu-se la ochi sa stearga miraj...si sentiment infernal de singuratate…
ce sapa lacune intre ea si lume. 
Acea liniste. Cutit ce taie legaturi intre ea si altii ca tine. 
E punte arsa. 

Si e atat de liniste incat vede ca te ineci in galagia ei.
Ofteaza si tragand aer in piept iti spune ca ai vesta de salvare...
in timp ce isi stinge tigara si scutura picioarele de scrum...
Pufnind in ras isteric ce ascunde plans si resemnare

Voia sa ia lectii de inot de la tine…
Nu se poate, nu-i posibil, n-are cu cine...in fine…

Intreab-o cum se simte.

O sa-ti spuna ca e bine.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

2032418

Da…recunosc. Nu stiu cum sa ma odihnesc. Alerg alerg si iar alerg. Si cand merg alerg. SI cand stau alerg. Si nu imi trag nicidecum rasuflarea. Ma simt vinovata si stiu! Stiu! Te rog, nu`mi spune…stiu. Dar ma simt vinovata. Ma simt prizoniera, ma simt extenuata, ma simt prea matura…si prea copil. Tu nu stiu cat de mult o sa-ntelegi ce scriu aici. Dar ma simt prizoniera in propria carcasa de oase…vad lucrurile altfel…mereu a fost asa…o disociere de tot…deci de mine…si totusi…simt atat de puternic incat simt ca nu simt…simt amorteala…simt asurzire… Nu am nevoie de sfaturi. Sfatul meu e sa ma lasati cu totii in pace. Pentru ca voi nu intelegi. Nici eu nu inteleg. Stiu ca o sa imi pierd mintile cumva…daca nu ma pied ele pe mine…inaintea mea…sau inaintea ta…caci inainte de tine puteam sa fiu altfel. Inainte de tine eram copil…inainte de tine credeam ca stiu si nu stiam nimic…cumva acesta este viciul meu…cumva din neajuns imi ridic statuie ca sa-mi fie de ajuns…cand ...

Zile...

Si sunt zile in care se simte bine. Si zile in care se simte rau. Sunt zile in care nu simte. Sunt zile in care nu poate duce cat simte. Asta e una din zilele alea. Zilele alea in care observa. Se observa pe sine, observa universul, mediul de care apartine. E una din zilele in care ratiunea triumfeaza…cand emotiile au devenit mult prea coplesitoare, iar gandurile s-au intors impotriva lor intr-o incercare de reducere la tacere. Caci daca nu s-ar face liniste…s-ar pierde-n voci, s-ar pierde pe holuri pustii, s-ar pierde in locuri colorate, in haine frumos parfumate. E una din zilele in care s-a umplut paharul, ca ieri, si ca intodeauna. E una din zilele aflate la sfarsit…si sfarsindu-se…inchina o ceasca de ceai pentru ziua de ieri, cea de azi si de maine. E una din zilele in care cutia toracica a obosit sa fie cusca din coaste pentru o inima care bate cu atata pofta de iubiri si de teroare. Sunt zile in care ii e frica. Frica de lucruri mari, lucruri mar...

Insomnii

S-a ratacit iar in asternuturi straine. In sticle ieftine de vin…in fumul de tigara. Deschide ochii cand soarele apune, talpile-i ating parchetul rece cand ceasul bate miezul noptii. Se strecoara usor si face pasi mici, parca se ascunde in spatele unor pereti, in camere ce trebuiau aerisite de mult. Ii lipsesc multe, sau nimic. Isi plimba degetele pe tocul usii, evaziv..iar talpile-i pasesc pe gresia din baie. Se priveste in oglinda, cauta alte urme de regret incretite pe frunte. Cauta o noua minciuna, pentru o veche lume. Se refugiaza inapoi in camera imbacsita de amintiri difuze si alcohol. Renunta la haine mototolite, imbraca mandrie si incredere falsa, isi piaptana rusinea si aplica pe buze un “te iubesc” visiniu. Incalta destinul si se avanta-n lume, pe strazile pustii, printre lumini plapaitoare, printre claxoane asurzitoare si fluieraturi difuze. Ridica ziduri de indiferenta in jurul ei, si isi mascheaza prezenta cu castile in urechi. Pasii o poarta catre un nicaieri, cat...