Uneori raman fara cuvinte…
imi bat degetele in gol pe
tastatura
…si nu inteleg de ce m-apasa pe piept…atatea vorbe nerostite.
Si le-as
rosti daca as putea articula…macar o propozitie…
insa raman muta in puncte de
suspensie…
Uneori simt ca viata asta e un joc pervers,
in care una
spui, alta gandesti…
in care numeri zilele pe degete…si te-nspaimanta gandul ca n-o
sa iti ajunga mainile
…in timp ce te rogi sa te opresti din numarat…
E paradox…ca azi, ca ieri…
si-ajung sa cred ca pielea mea e
contradictie…
iar inima mea bate absurditati in miez de noapte…cand mi-e dor de
tine
…si cand te vreau cat mai aproape…numai ca sa te-ndepartez
…sa te alung…si-apoi
sa-mi plang de mila…
Plang de sila…de mine.
Ca ma iubesc pentru o zi…si ma urasc
pentru o noapte
…doar ca s-o iau de la capat cu bateriile descarcate
…si-apoi
ma-ntreb de ce sunt inc-aici…
de ce nu ma inghit cosmaruri ce ma pandesc in
pragul fiecarui somn…
Tu ai dreptate, draga domn
…eu sunt nebuna cu acte in
regula…doar ca n-am pasaport.
Sa las bucata rece de carne in urma
si cu ochii
scaldati in apa de mare…
sa-mi sarut trecutul de noapte buna
…si sa plec.
Departe.
Cat mai departe.
Comentarii
Trimiteți un comentariu