Treceți la conținutul principal

Trei cuvinte..

Unu, doi, trei…

Trei cuvinte. Nu imi pasa. Ca te iubesc, ca te urasc, ca as da pielea de pe mine pentru inca o dezamagire...indubitabila.

Noi ne invartim in cercuri cusuti cu ata alba. Un steag de “ma retrag” atat de desirat ca ne-a legat unul de altul. Si alergam ca prostii ca-ntr-o rotita de hamster, in timp ce urlam catre celalalt :
E inevitabil!

Da…e inevitabil. Cum naiba sa te evit cand inima mea mi-a dat ultimatum si nu vrea sa mai bata fara tine? Cand am invatat sa iubesc atatea lucruri la tine…chiar si melodiile alea de cacat.

E inevitabil. Cand vanatoarea de barbati s-a trasnformat din joc palpitant in cea mai plictisitoare activitate. Doar pentru ca nu esti tu. Cand ma lasa rece si el, si el, si altul. Si oricine…caci nu esti tu.

Da…era inevitabil sa nu ma iubesti. Sunt victima perfecta, iar tu? Tu te vrei salvator. Si te-ai dorit atat de mult erou in povestea mea, incat din salvator te-ai facut agresor…ca sa ai ce salva.

Dar eu nu vreau salvare, eu vreau pedeapsa in tonuri de recompense dulci. Asa paradoxala…sa vad o bivalenta bolnava in tot. Chiar si-ntr-o palma.

Iar tu? Tu nu m-ai lovit niciodata. Decat cu vorbe. Si fie vorba-ntre noi, mai bine imi futeai o palma.

Macar as fi putut sa te lovesc si eu in asa fel incat sa doara. Caci vorbele mele nu-ti sfasie carnea, iar ascuteala lor o simt pe propria limba si-n stomac, in timp ce tu? Tu te amuzi…si te-nteleg…si eu m-as amuza…nici nu ma mai recunosc.

Privindu-ma-n oglinda vad doar o alta carapace prin care sufla vantul in ecouri de nebunie. E gol aici.

Caci ai venit, mi te-ai cazat in suflet, iar cand ti-ai dat check-out…puteai sa iei doar mostre de sapun, ori un prosop. Dar tu mi-ai luat mintile. Si cu ele s-a dus si pofta mea de altii…

Acum iarta-ma…dar sper sa cazi atat de-adanc pe ganduri, citind tampenia asta, incat sa-ti rupi macar o mana, un picior, ceva. Pentru c-atunci cand ai plecat ai rupt din mine…si-n timp ce tu te-ai bandaja…eu n-o sa ma fac niciodata bine.

Unu, doi, trei…

Trei cuvinte. Stii ceva? `Ten pula mea.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

2032418

Da…recunosc. Nu stiu cum sa ma odihnesc. Alerg alerg si iar alerg. Si cand merg alerg. SI cand stau alerg. Si nu imi trag nicidecum rasuflarea. Ma simt vinovata si stiu! Stiu! Te rog, nu`mi spune…stiu. Dar ma simt vinovata. Ma simt prizoniera, ma simt extenuata, ma simt prea matura…si prea copil. Tu nu stiu cat de mult o sa-ntelegi ce scriu aici. Dar ma simt prizoniera in propria carcasa de oase…vad lucrurile altfel…mereu a fost asa…o disociere de tot…deci de mine…si totusi…simt atat de puternic incat simt ca nu simt…simt amorteala…simt asurzire… Nu am nevoie de sfaturi. Sfatul meu e sa ma lasati cu totii in pace. Pentru ca voi nu intelegi. Nici eu nu inteleg. Stiu ca o sa imi pierd mintile cumva…daca nu ma pied ele pe mine…inaintea mea…sau inaintea ta…caci inainte de tine puteam sa fiu altfel. Inainte de tine eram copil…inainte de tine credeam ca stiu si nu stiam nimic…cumva acesta este viciul meu…cumva din neajuns imi ridic statuie ca sa-mi fie de ajuns…cand ...

Februarie

Se roaga sa o tina strans in brate…sa nu cumva sa o lase sa plece…ea vrea sa ramana..aici acum, in orice statie, in orice mijloc sau fundatura…sau inceput. Ea e la sfarsit. Deja isi linge degetul dand ultima fila…Ea…stii? E ironic…tot ce vrea ea e… E….e februarie…iar pentru ea februarie e dor, februarie de dragoste si jale…e doliu…e chinul dracului. Pff…februarie.  Februarie e exact punctul culminant, de care orice personaj principal se fereste parca aruncandu-se cu capul inainte… …tot ce vrea ea e…sa se intoarca…sa poata pune pauza, repeat, sa…nu existe consecinte pentru timpul risipit…minciuna cu doua fete…in care se intreaba… …Cand un mincinos spune ca minte, spune adevarul sau minte?  Adevarul? Sau minte?Ce fel de minte? Minte ca verb ori minte ca genialitate mentala…si daca e starea mentala…macar ne-am lamurit de ceva.… Si-a dat atat de des ochii peste cap…ca s-au intros intru sine…Ea poarta ochelari…lentila ca o oglinda…sa nu se poata privii in ochi can...

Insomnii

S-a ratacit iar in asternuturi straine. In sticle ieftine de vin…in fumul de tigara. Deschide ochii cand soarele apune, talpile-i ating parchetul rece cand ceasul bate miezul noptii. Se strecoara usor si face pasi mici, parca se ascunde in spatele unor pereti, in camere ce trebuiau aerisite de mult. Ii lipsesc multe, sau nimic. Isi plimba degetele pe tocul usii, evaziv..iar talpile-i pasesc pe gresia din baie. Se priveste in oglinda, cauta alte urme de regret incretite pe frunte. Cauta o noua minciuna, pentru o veche lume. Se refugiaza inapoi in camera imbacsita de amintiri difuze si alcohol. Renunta la haine mototolite, imbraca mandrie si incredere falsa, isi piaptana rusinea si aplica pe buze un “te iubesc” visiniu. Incalta destinul si se avanta-n lume, pe strazile pustii, printre lumini plapaitoare, printre claxoane asurzitoare si fluieraturi difuze. Ridica ziduri de indiferenta in jurul ei, si isi mascheaza prezenta cu castile in urechi. Pasii o poarta catre un nicaieri, cat...