Treceți la conținutul principal

Basm

Privesc pe geamul murdar al autobuzului si schimb melodia.
Schimb pielea si vibe-ul.
Nu stiu de ce ma curpinde paradoxal, sentiment de liniste si vina,
Cand razele parsive de-octombrie imi incalzesc geaca de piele...
Ca si cum nu merit si totodata, ca si cum
Le-asteptam sa ma invite sa trec pragul catre o noua zi.

O noua zi pierduta in umbre si sori de 313,
Mucuri de tigara, elastice de par si pasi la purtator
In pantofi de alergat. Iar eu merg.
Ce-i drept nu m-am potrivit nicicand cu restul...cu lumea.
Cand ei fug eu merg, cand ei merg, eu fug...
Cand ei stau..eu mor. Iar cand ei mor, eu nu mai sunt acolo.

Eu sunt captiva de buna voie in basmul meu,
Fara fat frumos, dar plin de balauri
Pe care nu-i ucid, iar in loc de moarte,
Le port sub talpi solzii, caci sunt atat de multi
Incat insiruiti fac din ei trepte...
Trepte ce ma duc mai aproape de mine.

O bucata de drum le adun coltii si-mi fac colier in jurul gatului,
In asa fel incat cealalta jumatate de drum
Sa fie fundatura.
Sa se teama de mine balaurii,
Asa cum ma tem eu de mine. Si sa stea deoparte,
Sa nu ma lase sa m-ajung din urma.

Caci daca reusesc, si-ajung sa-mi fiu oglinda...
Crap...
Imi blestem alti 7 ani ani din viata...
Doar ca sa ajung sa inteleg ulterior crapaturi ca binecuvantari
Si reflexii distorsionate in cioburi, ca cel mai clar portret al sufletului meu.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

2032418

Da…recunosc. Nu stiu cum sa ma odihnesc. Alerg alerg si iar alerg. Si cand merg alerg. SI cand stau alerg. Si nu imi trag nicidecum rasuflarea. Ma simt vinovata si stiu! Stiu! Te rog, nu`mi spune…stiu. Dar ma simt vinovata. Ma simt prizoniera, ma simt extenuata, ma simt prea matura…si prea copil. Tu nu stiu cat de mult o sa-ntelegi ce scriu aici. Dar ma simt prizoniera in propria carcasa de oase…vad lucrurile altfel…mereu a fost asa…o disociere de tot…deci de mine…si totusi…simt atat de puternic incat simt ca nu simt…simt amorteala…simt asurzire… Nu am nevoie de sfaturi. Sfatul meu e sa ma lasati cu totii in pace. Pentru ca voi nu intelegi. Nici eu nu inteleg. Stiu ca o sa imi pierd mintile cumva…daca nu ma pied ele pe mine…inaintea mea…sau inaintea ta…caci inainte de tine puteam sa fiu altfel. Inainte de tine eram copil…inainte de tine credeam ca stiu si nu stiam nimic…cumva acesta este viciul meu…cumva din neajuns imi ridic statuie ca sa-mi fie de ajuns…cand ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Zile...

Si sunt zile in care se simte bine. Si zile in care se simte rau. Sunt zile in care nu simte. Sunt zile in care nu poate duce cat simte. Asta e una din zilele alea. Zilele alea in care observa. Se observa pe sine, observa universul, mediul de care apartine. E una din zilele in care ratiunea triumfeaza…cand emotiile au devenit mult prea coplesitoare, iar gandurile s-au intors impotriva lor intr-o incercare de reducere la tacere. Caci daca nu s-ar face liniste…s-ar pierde-n voci, s-ar pierde pe holuri pustii, s-ar pierde in locuri colorate, in haine frumos parfumate. E una din zilele in care s-a umplut paharul, ca ieri, si ca intodeauna. E una din zilele aflate la sfarsit…si sfarsindu-se…inchina o ceasca de ceai pentru ziua de ieri, cea de azi si de maine. E una din zilele in care cutia toracica a obosit sa fie cusca din coaste pentru o inima care bate cu atata pofta de iubiri si de teroare. Sunt zile in care ii e frica. Frica de lucruri mari, lucruri mar...
2 comentarii
Citiți mai multe

Insomnii

S-a ratacit iar in asternuturi straine. In sticle ieftine de vin…in fumul de tigara. Deschide ochii cand soarele apune, talpile-i ating parchetul rece cand ceasul bate miezul noptii. Se strecoara usor si face pasi mici, parca se ascunde in spatele unor pereti, in camere ce trebuiau aerisite de mult. Ii lipsesc multe, sau nimic. Isi plimba degetele pe tocul usii, evaziv..iar talpile-i pasesc pe gresia din baie. Se priveste in oglinda, cauta alte urme de regret incretite pe frunte. Cauta o noua minciuna, pentru o veche lume. Se refugiaza inapoi in camera imbacsita de amintiri difuze si alcohol. Renunta la haine mototolite, imbraca mandrie si incredere falsa, isi piaptana rusinea si aplica pe buze un “te iubesc” visiniu. Incalta destinul si se avanta-n lume, pe strazile pustii, printre lumini plapaitoare, printre claxoane asurzitoare si fluieraturi difuze. Ridica ziduri de indiferenta in jurul ei, si isi mascheaza prezenta cu castile in urechi. Pasii o poarta catre un nicaieri, cat...
Un comentariu
Citiți mai multe