Anonim

Ea se uita pe geam strategic distrasa de frunzele ce fosnesc in briza matinala de luni, in timp ce podul palmei ii apasa pe tample.

"Sa nu scrii despre noi", sopteste el, mai mult ca sa se afle-n treaba.
Ea isi da ochii peste cap.
"Nu draga, n-am sa scriu despre noi...am sa scriu despre mine.
Cum inima mea bate prea tare la usi care nu se deschid niciodata...
iar cand se deschid, raspund doar alte straine de mana cu ei.
N-am sa scriu despre noi, am sa scriu despre mine...
Despre cum poti fi singur in doi.
Despre cine pleaca si cine ramane.
Despre tot ce investesti si nu primesti inapoi.
Pentru ca langa tine am capitulat pe rand si eu si tu.
Iar bratele tale s-au transformat in cel mai performant congelator.
Nepasator de reci la orice forma deghizata de amar si de dor.

In prezenta ta ma lasa si demoni si ingeri si dumnezei,
pentru ca nimeni nu se-intelege cu-ai tai.
Voi scrie despre mine pentru ca nu te cunosc.
 Sau oricum n-as baga mana-n foc.
Nu dupa ce ai facut din certitudine un alt joc de noroc...
iar din iubire, ruleta ruseasca in care singura diferenta groteasca
-I ca unul tine arma si-asteapta
 pe celalalt sa-nghita-n sec si sa ii spuna "trage".

Dar eu n-am sa trag. Cum n-am sa scriu de noi.
N-am sa scriu de tine, mai ales nu de bine
ci de un anonim cu palmele goi
Atat de goi ca se izbeste ecoul singuratatii-ntre degete.
...si ochii caprui.
Da...
Sunteti prea multi cu ochii caprui.
 Nimeni nu va stii ca esti tu. Nici macar tu.