Treceți la conținutul principal

Anonim


Ea se uita pe geam strategic distrasa de frunzele ce fosnesc in briza matinala de luni, in timp ce podul palmei ii apasa pe tample.


"Sa nu scrii despre noi", sopteste el, mai mult ca sa se afle-n treaba.
Ea isi da ochii peste cap.
"Nu draga, n-am sa scriu despre noi...am sa scriu despre mine.
Cum inima mea bate prea tare la usi care nu se deschid niciodata...
iar cand se deschid, raspund doar alte straine de mana cu ei.
N-am sa scriu despre noi, am sa scriu despre mine...
Despre cum poti fi singur in doi.
Despre cine pleaca si cine ramane.
Despre tot ce investesti si nu primesti inapoi.
Pentru ca langa tine am capitulat pe rand si eu si tu.
Iar bratele tale s-au transformat in cel mai performant congelator.
Nepasator de reci la orice forma deghizata de amar si de dor.

In prezenta ta ma lasa si demoni si ingeri si dumnezei,
pentru ca nimeni nu se-intelege cu-ai tai.
Voi scrie despre mine pentru ca nu te cunosc.
 Sau oricum n-as baga mana-n foc.
Nu dupa ce ai facut din certitudine un alt joc de noroc...
iar din iubire, ruleta ruseasca in care singura diferenta groteasca
-I ca unul tine arma si-asteapta
 pe celalalt sa-nghita-n sec si sa ii spuna "trage".

Dar eu n-am sa trag. Cum n-am sa scriu de noi.
N-am sa scriu de tine, mai ales nu de bine
ci de un anonim cu palmele goi
Atat de goi ca se izbeste ecoul singuratatii-ntre degete.
...si ochii caprui.
Da...
Sunteti prea multi cu ochii caprui.
 Nimeni nu va stii ca esti tu. Nici macar tu.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

2032418

Da…recunosc. Nu stiu cum sa ma odihnesc. Alerg alerg si iar alerg. Si cand merg alerg. SI cand stau alerg. Si nu imi trag nicidecum rasuflarea. Ma simt vinovata si stiu! Stiu! Te rog, nu`mi spune…stiu. Dar ma simt vinovata. Ma simt prizoniera, ma simt extenuata, ma simt prea matura…si prea copil. Tu nu stiu cat de mult o sa-ntelegi ce scriu aici. Dar ma simt prizoniera in propria carcasa de oase…vad lucrurile altfel…mereu a fost asa…o disociere de tot…deci de mine…si totusi…simt atat de puternic incat simt ca nu simt…simt amorteala…simt asurzire… Nu am nevoie de sfaturi. Sfatul meu e sa ma lasati cu totii in pace. Pentru ca voi nu intelegi. Nici eu nu inteleg. Stiu ca o sa imi pierd mintile cumva…daca nu ma pied ele pe mine…inaintea mea…sau inaintea ta…caci inainte de tine puteam sa fiu altfel. Inainte de tine eram copil…inainte de tine credeam ca stiu si nu stiam nimic…cumva acesta este viciul meu…cumva din neajuns imi ridic statuie ca sa-mi fie de ajuns…cand ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Zile...

Si sunt zile in care se simte bine. Si zile in care se simte rau. Sunt zile in care nu simte. Sunt zile in care nu poate duce cat simte. Asta e una din zilele alea. Zilele alea in care observa. Se observa pe sine, observa universul, mediul de care apartine. E una din zilele in care ratiunea triumfeaza…cand emotiile au devenit mult prea coplesitoare, iar gandurile s-au intors impotriva lor intr-o incercare de reducere la tacere. Caci daca nu s-ar face liniste…s-ar pierde-n voci, s-ar pierde pe holuri pustii, s-ar pierde in locuri colorate, in haine frumos parfumate. E una din zilele in care s-a umplut paharul, ca ieri, si ca intodeauna. E una din zilele aflate la sfarsit…si sfarsindu-se…inchina o ceasca de ceai pentru ziua de ieri, cea de azi si de maine. E una din zilele in care cutia toracica a obosit sa fie cusca din coaste pentru o inima care bate cu atata pofta de iubiri si de teroare. Sunt zile in care ii e frica. Frica de lucruri mari, lucruri mar...
2 comentarii
Citiți mai multe

Insomnii

S-a ratacit iar in asternuturi straine. In sticle ieftine de vin…in fumul de tigara. Deschide ochii cand soarele apune, talpile-i ating parchetul rece cand ceasul bate miezul noptii. Se strecoara usor si face pasi mici, parca se ascunde in spatele unor pereti, in camere ce trebuiau aerisite de mult. Ii lipsesc multe, sau nimic. Isi plimba degetele pe tocul usii, evaziv..iar talpile-i pasesc pe gresia din baie. Se priveste in oglinda, cauta alte urme de regret incretite pe frunte. Cauta o noua minciuna, pentru o veche lume. Se refugiaza inapoi in camera imbacsita de amintiri difuze si alcohol. Renunta la haine mototolite, imbraca mandrie si incredere falsa, isi piaptana rusinea si aplica pe buze un “te iubesc” visiniu. Incalta destinul si se avanta-n lume, pe strazile pustii, printre lumini plapaitoare, printre claxoane asurzitoare si fluieraturi difuze. Ridica ziduri de indiferenta in jurul ei, si isi mascheaza prezenta cu castile in urechi. Pasii o poarta catre un nicaieri, cat...
Un comentariu
Citiți mai multe