Treceți la conținutul principal

Pot doar sa iti multumesc

Pot doar sa iti multumesc...


Ca m-ai facut sa imi aduc aminte cum se simte sa ai incredere in oameni. 
Cum sa accept un cadou si cum sa spun multumesc.
Cum sa fiu eu, fara sa ma tem de nimeni...
Iti multumesc ca ai fost acolo pentru mine, cand nu eram nici eu.

Mi-ai ascultat gandurile bune si rele, 
Disperate, irelevante, paralele.
Si m-ai tras de maneca de fiecare data cand as fi sarit in gol..
Iti multumesc ca ai incercat sa intelegi o mortaciune iar ea...
Iti multumeste ca "nu m-ai lasat sa mor".


Iti multumesc ca mi-ai oferit timpul tau, si atentia si cam tot ce-ai avut disponibil pe raft
Chiar daca ma-ntorceam cu spatele si ma faceam ca-s chioara...
Ca nu te vad cum fierbe gelozia-n tine cand iti vorbesc de alte asternuturi si-alt pat.
Iti multumesc pentru atatea amintiri si promisiuni "pana la vara".

Iti multumesc ca imi duceai gunoiul...
Si uite-asa am inceput sa apreciez lucrurile mici...
Chiar daca ma zgaria pe creier OCD-ul,
Cand te priveam cum intinzi unt de arahide pe paine atat de gresit.

Si chiar daca-mi creai leziuni pe creier cand voiai sa imi speli vasele, 
Iar sincera sa fiu, nici acum nu te-as lasa....
As vrea sa fii inca aici, cu mine pe balcon...sa ma tii strans in brate
Sa-ti multumesc c-ai fost parte din povestea mea.

Si mai presus de toate, vreau sa-ti multumesc fara motiv. Pentru ca esti.
Si sper ca ea sa te iubeasca, nu stiu daca mai mult, dar poate mai bine,
Sa te accepte cu bune si rele, sa fie acolo, iar daca citesti
Iarta-ma ca n-am putut sa vad padurea de copaci,
Si nici sa fiu asa cum ma voiai langa tine.







Comentarii

Postări populare de pe acest blog

2032418

Da…recunosc. Nu stiu cum sa ma odihnesc. Alerg alerg si iar alerg. Si cand merg alerg. SI cand stau alerg. Si nu imi trag nicidecum rasuflarea. Ma simt vinovata si stiu! Stiu! Te rog, nu`mi spune…stiu. Dar ma simt vinovata. Ma simt prizoniera, ma simt extenuata, ma simt prea matura…si prea copil. Tu nu stiu cat de mult o sa-ntelegi ce scriu aici. Dar ma simt prizoniera in propria carcasa de oase…vad lucrurile altfel…mereu a fost asa…o disociere de tot…deci de mine…si totusi…simt atat de puternic incat simt ca nu simt…simt amorteala…simt asurzire… Nu am nevoie de sfaturi. Sfatul meu e sa ma lasati cu totii in pace. Pentru ca voi nu intelegi. Nici eu nu inteleg. Stiu ca o sa imi pierd mintile cumva…daca nu ma pied ele pe mine…inaintea mea…sau inaintea ta…caci inainte de tine puteam sa fiu altfel. Inainte de tine eram copil…inainte de tine credeam ca stiu si nu stiam nimic…cumva acesta este viciul meu…cumva din neajuns imi ridic statuie ca sa-mi fie de ajuns…cand ...

Zile...

Si sunt zile in care se simte bine. Si zile in care se simte rau. Sunt zile in care nu simte. Sunt zile in care nu poate duce cat simte. Asta e una din zilele alea. Zilele alea in care observa. Se observa pe sine, observa universul, mediul de care apartine. E una din zilele in care ratiunea triumfeaza…cand emotiile au devenit mult prea coplesitoare, iar gandurile s-au intors impotriva lor intr-o incercare de reducere la tacere. Caci daca nu s-ar face liniste…s-ar pierde-n voci, s-ar pierde pe holuri pustii, s-ar pierde in locuri colorate, in haine frumos parfumate. E una din zilele in care s-a umplut paharul, ca ieri, si ca intodeauna. E una din zilele aflate la sfarsit…si sfarsindu-se…inchina o ceasca de ceai pentru ziua de ieri, cea de azi si de maine. E una din zilele in care cutia toracica a obosit sa fie cusca din coaste pentru o inima care bate cu atata pofta de iubiri si de teroare. Sunt zile in care ii e frica. Frica de lucruri mari, lucruri mar...

Fara cuvinte

Uneori raman fara cuvinte… imi bat degetele in gol pe tastatura …si nu inteleg de ce m-apasa pe piept…atatea vorbe nerostite. Si le-as rosti daca as putea articula…macar o propozitie… insa raman muta in puncte de suspensie… Uneori simt ca viata asta e un joc pervers,  in care una spui, alta gandesti… in care numeri zilele pe degete…si te-nspaimanta gandul ca n-o sa iti ajunga mainile …in timp ce te rogi sa te opresti din numarat… E paradox…ca azi, ca ieri… si-ajung sa cred ca pielea mea e contradictie… iar inima mea bate absurditati in miez de noapte…cand mi-e dor de tine …si cand te vreau cat mai aproape…numai ca sa te-ndepartez …sa te alung…si-apoi sa-mi plang de mila… Plang de sila…de mine. Ca ma iubesc pentru o zi…si ma urasc pentru o noapte …doar ca s-o iau de la capat cu bateriile descarcate …si-apoi ma-ntreb de ce sunt inc-aici… de ce nu ma inghit cosmaruri ce ma pandesc in pragul fiecarui somn… Tu ai dreptate, draga domn …eu sunt neb...