Treceți la conținutul principal

Zile...


Si sunt zile in care se simte bine. Si zile in care se simte rau. Sunt zile in care nu simte.

Sunt zile in care nu poate duce cat simte.

Asta e una din zilele alea. Zilele alea in care observa. Se observa pe sine, observa universul, mediul de care apartine.

E una din zilele in care ratiunea triumfeaza…cand emotiile au devenit mult prea coplesitoare, iar gandurile s-au intors impotriva lor intr-o incercare de reducere la tacere.

Caci daca nu s-ar face liniste…s-ar pierde-n voci, s-ar pierde pe holuri pustii, s-ar pierde in locuri colorate, in haine frumos parfumate.

E una din zilele in care s-a umplut paharul, ca ieri, si ca intodeauna. E una din zilele aflate la sfarsit…si sfarsindu-se…inchina o ceasca de ceai pentru ziua de ieri, cea de azi si de maine.

E una din zilele in care cutia toracica a obosit sa fie cusca din coaste pentru o inima care bate cu atata pofta de iubiri si de teroare.

Sunt zile in care ii e frica. Frica de lucruri mari, lucruri marunte…De extremitati, de decizii, de pareri si raspunsuri…de lepadarea de pasivitate.

E una din zilele in care fuge de societati, institutii si de orice ar putea apartine. Se refugiaza intr-o gaura de beton, se inveleste in anonimat si tragandu-si plapuma peste fata, se sufoca intr-o mare de indiferenta… Atat de mare incat il mai trece cate-un tremurat…iar corpul ii aduce-aminte ca inca traieste.

Si in zilele in care simte ca traieste…isi pune ”cred” ca nebun pe tabla de sah , sa apere regina de “nu stiu” ce piesa…sau dezastru natural.

Simte-asa…vartej si potop, cum vajaie fantomele de azi sau mortii de maine, in spatele ochilor, pe dupa urechi…sunt zile in care se chinuie singur...probabil din vinovatie.

Sunt si astfel de zile, in care se simte mai bine…dar e guma de mestecat pe pantof de firma...un fel de meci intre pantof si podea…se simte ca o guma pierduta in incertitudini de apartenenta. Asa ca apartine de ea. In genul asta de zile se joaca frisbee cu obiceiuri, ganduri, sentimente...

Sunt zile in care ar face de toate...si zile in care le-ar da pierdute.

Comentarii

  1. Just gonna leave this comment here, so you know people are reading your material.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Si daca-as fi o pisica

Si daca-as fi o pisica…m-as cuibari in bratele tale…si te-as musca usor de mana…atunci cand te-ai opri din mangaiat… As savarsi totem al dragostei mele pe perdelele din sufragerie, franjuri ca o expresie…a modului in care ma simt cand esti plecat. Si daca-as fi o pisica…te-as astepta in prag de usa cu ochii mari si groaza in stomac…ca m-ai lasat intr-o camera asa de mare si pustie…iar eu sunt fara de tine…un suflet amarat…abandonat. Si daca-as fi o pisica…as toarce la pieptul tau seara de seara…si ti-as clipi usor dand din mustati…iar cand ai adormi, te-as zgaria pe fata…din dragoste…   Si daca-as fi o pisica…as cersi atentie si m-as face ghem la piciorul tau, te-as urma peste tot prin casa…si ti-as mieuna dorul nestins…sau foamea de tine…si de permute cu carne. Si daca-as fi o pisica…as face langa litiera, doar ca sa ma certi si astfel, din cand in cand…sa iti aud vocea…si sa stiu ca in acel moment…esti atent doar la mine…si atat.

2032418

Da…recunosc. Nu stiu cum sa ma odihnesc. Alerg alerg si iar alerg. Si cand merg alerg. SI cand stau alerg. Si nu imi trag nicidecum rasuflarea. Ma simt vinovata si stiu! Stiu! Te rog, nu`mi spune…stiu. Dar ma simt vinovata. Ma simt prizoniera, ma simt extenuata, ma simt prea matura…si prea copil. Tu nu stiu cat de mult o sa-ntelegi ce scriu aici. Dar ma simt prizoniera in propria carcasa de oase…vad lucrurile altfel…mereu a fost asa…o disociere de tot…deci de mine…si totusi…simt atat de puternic incat simt ca nu simt…simt amorteala…simt asurzire… Nu am nevoie de sfaturi. Sfatul meu e sa ma lasati cu totii in pace. Pentru ca voi nu intelegi. Nici eu nu inteleg. Stiu ca o sa imi pierd mintile cumva…daca nu ma pied ele pe mine…inaintea mea…sau inaintea ta…caci inainte de tine puteam sa fiu altfel. Inainte de tine eram copil…inainte de tine credeam ca stiu si nu stiam nimic…cumva acesta este viciul meu…cumva din neajuns imi ridic statuie ca sa-mi fie de ajuns…cand

Februarie

Se roaga sa o tina strans in brate…sa nu cumva sa o lase sa plece…ea vrea sa ramana..aici acum, in orice statie, in orice mijloc sau fundatura…sau inceput. Ea e la sfarsit. Deja isi linge degetul dand ultima fila…Ea…stii? E ironic…tot ce vrea ea e… E….e februarie…iar pentru ea februarie e dor, februarie de dragoste si jale…e doliu…e chinul dracului. Pff…februarie.  Februarie e exact punctul culminant, de care orice personaj principal se fereste parca aruncandu-se cu capul inainte… …tot ce vrea ea e…sa se intoarca…sa poata pune pauza, repeat, sa…nu existe consecinte pentru timpul risipit…minciuna cu doua fete…in care se intreaba… …Cand un mincinos spune ca minte, spune adevarul sau minte?  Adevarul? Sau minte?Ce fel de minte? Minte ca verb ori minte ca genialitate mentala…si daca e starea mentala…macar ne-am lamurit de ceva.… Si-a dat atat de des ochii peste cap…ca s-au intros intru sine…Ea poarta ochelari…lentila ca o oglinda…sa nu se poata privii in ochi cand se mint