05

I se frange suflul in palme, respira sacadat incercand sa ingroape suspine…si urlete de dor si de jale.

Isi strange pumnii la piept si ii vine sa smulga din san si ultima farama de speranta. Sa isi ingroape visele, sa le tina slujba…sa nu se mai intrebe cum ar fi fost daca…

II e sila de viata, de aerul curat, de atata spatiu langa ea in pat…de aceleasi nevoi ce imping la perversiune…de aceleasi aspiratii ce implora perfectiune.

E un soi de paradox murdar, un soi de excrocherie bolnava a firii…care cere de la ea sa fie. Iar ea e satula sa fie.

O gasesc orele tarzii in gustul amar si mirosul din scrumiera..in bratele unor personaje secundare…in camere reci si trecatoare…intr.un infern perpetuu, intr-un soi de pedeapsa fara sfarsit.

Departe de ea, intr-un niciunde, o cheama aceeasi pereti verzi amortiti. El priveste in gol cu raceala.n privire…cu miscari calculate, lipsit de empatie. Isi ineaca regretul in sticle de bere si in mucuri de tigara stinse pe piele. Il dezgusta reflexia din geam…

Parca o aude hlizindu-se la el, tachinandu-l prosteste ca un copil care tanjeste dupa putina atentie…ii miroase balsamul de par in fata de perna, ii gusta buzele in cuiul matinal…ii simte tremurul din tonul vocii si se transforma…in miel din sacal.

Il trece un junghi..mascat de un zambet…diavol cu inima moale…si-i curge prin vene scenariul trecut, episod imbibat in uitare.

O vede cum zace-intr-un colt. Se rasteste la ea si nu oboseste…ea coboara privirea-n pamant. De data asta nu se mai hlizeste…nu scoate nici-un cuvant. Ea poarta angoasa pe pleoape si spaima pe gene…Ochii-i sunt robinet stricat, si-ar smulge parul din cap…scanceste si geme…cu umeri obositi sa care-asemenea pacat.

Asa ca se coboara in genunchi implorand..iar el nu spune nimic, nu clinteste. Miroase-a urlet de-agonie, a lacrimi si-a iad…sughita si tremura si nu se opreste.

Il prinde de maneca, ii promite orice…se promite pe ea inc-o data…insa el se zmuceste nervos si de gheata, o lasa acolo trantindu-i usa in fata. Ea ramane s-admire podeaua din hol…cu genunchii zgariati pe covor...

Dar trecutu-i trecut, si nimeni nu stie, ce-i iad, paradis, blestem sau fantezie. Nu pentru ei…nu pentru doi cretini nehotarati daca-s diavoli sau dumnezei..

Se crapa de zi, se freaca la ochi…il bantuie tremur de buze. La mile distanta de ea parca-i simte si-acum incercarile de a-i gasi scuze.

 Asa ca talpile-l poarta pe drumuri straine, dictate de iarba si-alcool, cautand sa se piarda…si pierzandu-se pe sine sa o-ntalneasca-ntr-un alt décor.

O cauta pe strazi si in case…in moteluri cu femei frumoase…O cauta in tot ce e ieftin  si se injura in sine…

"Prostule…ea era ieftina doar pentru tine."