Treceți la conținutul principal

05

I se frange suflul in palme, respira sacadat incercand sa ingroape suspine…si urlete de dor si de jale.
Isi strange pumnii la piept si ii vine sa smulga din san si ultima farama de speranta. Sa isi ingroape visele, sa le tina slujba…sa nu se mai intrebe cum ar fi fost daca…

II e sila de viata, de aerul curat, de atata spatiu langa ea in pat…de aceleasi nevoi ce imping la perversiune…de aceleasi aspiratii ce implora perfectiune.
E un soi de paradox murdar, un soi de excrocherie bolnava a firii…care cere de la ea sa fie. Iar ea e satula sa fie.
O gasesc orele tarzii in gustul amar si mirosul din scrumiera..in bratele unor personaje secundare…in camere reci si trecatoare…intr.un infern perpetuu, intr-un soi de pedeapsa fara sfarsit.

Departe de ea, intr-un niciunde, o cheama aceeasi pereti verzi amortiti. El priveste in gol cu raceala.n privire…cu miscari calculate, lipsit de empatie. Isi ineaca regretul in sticle de bere si in mucuri de tigara stinse pe piele. Il dezgusta reflexia din geam…
Parca o aude hlizindu-se la el, tachinandu-l prosteste ca un copil care tanjeste dupa putina atentie…ii miroase balsamul de par in fata de perna, ii gusta buzele in cuiul matinal…ii simte tremurul din tonul vocii si se transforma…in miel din sacal.
Il trece un junghi..mascat de un zambet…diavol cu inima moale…si-i curge prin vene scenariul trecut, episod imbibat in uitare.

O vede cum zace-intr-un colt. Se rasteste la ea si nu oboseste…ea coboara privirea-n pamant. De data asta nu se mai hlizeste…nu scoate nici-un cuvant. Ea poarta angoasa pe pleoape si spaima pe gene…Ochii-i sunt robinet stricat, si-ar smulge parul din cap…scanceste si geme…cu umeri obositi sa care-asemenea pacat.
Asa ca se coboara in genunchi implorand..iar el nu spune nimic, nu clinteste. Miroase-a urlet de-agonie, a lacrimi si-a iad…sughita si tremura si nu se opreste.
Il prinde de maneca, ii promite orice…se promite pe ea inc-o data…insa el se zmuceste nervos si de gheata, o lasa acolo trantindu-i usa in fata. Ea ramane s-admire podeaua din hol…cu genunchii zgariati pe covor...

Dar trecutu-i trecut, si nimeni nu stie, ce-i iad, paradis, blestem sau fantezie. Nu pentru ei…nu pentru doi cretini nehotarati daca-s diavoli sau dumnezei..

Se crapa de zi, se freaca la ochi…il bantuie tremur de buze. La mile distanta de ea parca-i simte si-acum incercarile de a-i gasi scuze.
 Asa ca talpile-l poarta pe drumuri straine, dictate de iarba si-alcool, cautand sa se piarda…si pierzandu-se pe sine sa o-ntalneasca-ntr-un alt décor.
O cauta pe strazi si in case…in moteluri cu femei frumoase…O cauta in tot ce e ieftin  si se injura in sine…
"Prostule…ea era ieftina doar pentru tine."

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

2032418

Da…recunosc. Nu stiu cum sa ma odihnesc. Alerg alerg si iar alerg. Si cand merg alerg. SI cand stau alerg. Si nu imi trag nicidecum rasuflarea. Ma simt vinovata si stiu! Stiu! Te rog, nu`mi spune…stiu. Dar ma simt vinovata. Ma simt prizoniera, ma simt extenuata, ma simt prea matura…si prea copil. Tu nu stiu cat de mult o sa-ntelegi ce scriu aici. Dar ma simt prizoniera in propria carcasa de oase…vad lucrurile altfel…mereu a fost asa…o disociere de tot…deci de mine…si totusi…simt atat de puternic incat simt ca nu simt…simt amorteala…simt asurzire… Nu am nevoie de sfaturi. Sfatul meu e sa ma lasati cu totii in pace. Pentru ca voi nu intelegi. Nici eu nu inteleg. Stiu ca o sa imi pierd mintile cumva…daca nu ma pied ele pe mine…inaintea mea…sau inaintea ta…caci inainte de tine puteam sa fiu altfel. Inainte de tine eram copil…inainte de tine credeam ca stiu si nu stiam nimic…cumva acesta este viciul meu…cumva din neajuns imi ridic statuie ca sa-mi fie de ajuns…cand ...

Zile...

Si sunt zile in care se simte bine. Si zile in care se simte rau. Sunt zile in care nu simte. Sunt zile in care nu poate duce cat simte. Asta e una din zilele alea. Zilele alea in care observa. Se observa pe sine, observa universul, mediul de care apartine. E una din zilele in care ratiunea triumfeaza…cand emotiile au devenit mult prea coplesitoare, iar gandurile s-au intors impotriva lor intr-o incercare de reducere la tacere. Caci daca nu s-ar face liniste…s-ar pierde-n voci, s-ar pierde pe holuri pustii, s-ar pierde in locuri colorate, in haine frumos parfumate. E una din zilele in care s-a umplut paharul, ca ieri, si ca intodeauna. E una din zilele aflate la sfarsit…si sfarsindu-se…inchina o ceasca de ceai pentru ziua de ieri, cea de azi si de maine. E una din zilele in care cutia toracica a obosit sa fie cusca din coaste pentru o inima care bate cu atata pofta de iubiri si de teroare. Sunt zile in care ii e frica. Frica de lucruri mari, lucruri mar...

Insomnii

S-a ratacit iar in asternuturi straine. In sticle ieftine de vin…in fumul de tigara. Deschide ochii cand soarele apune, talpile-i ating parchetul rece cand ceasul bate miezul noptii. Se strecoara usor si face pasi mici, parca se ascunde in spatele unor pereti, in camere ce trebuiau aerisite de mult. Ii lipsesc multe, sau nimic. Isi plimba degetele pe tocul usii, evaziv..iar talpile-i pasesc pe gresia din baie. Se priveste in oglinda, cauta alte urme de regret incretite pe frunte. Cauta o noua minciuna, pentru o veche lume. Se refugiaza inapoi in camera imbacsita de amintiri difuze si alcohol. Renunta la haine mototolite, imbraca mandrie si incredere falsa, isi piaptana rusinea si aplica pe buze un “te iubesc” visiniu. Incalta destinul si se avanta-n lume, pe strazile pustii, printre lumini plapaitoare, printre claxoane asurzitoare si fluieraturi difuze. Ridica ziduri de indiferenta in jurul ei, si isi mascheaza prezenta cu castile in urechi. Pasii o poarta catre un nicaieri, cat...