Treceți la conținutul principal

Missing K.

E bezna. Priveste in gol si aprinde o tigara…nu vrea sa stie cat timp a trecut…ofteaza adanc…in sincope aproape…ofteaza pentru a nu stiu cata oara…pentru ceva ce-i atat de departe…”pentru noi”…sopteste si o trec fiori. Incearca sa scrie de cateva zile…saptamani…se pierde intr-o camera pustie…

Nu are cuvintele la ea…nu are nimic…
Trage un alt fum de tigara…ar bea o cafea, dar viata e deja mult prea amara…
Degetele-I reci…se-nfig cu unghiile roase in carne…inchide ochii…scanceste…ii este foame…Este flamanda…scanceste dupa apropieri bolnavicioase…ochii se strang in pumni…la fel si stomacul…si incepe sa planga.

Venele pulseaza in ritmuri de delir si de sevraj…cearcanele il ocolesc usor ochii inchisi de durere…pometii sunt uscati de mult prea multa vreme…
Oglinda ii respinge patetica reflexie…si ea intelege…nu o invinovateste…in schimb isi intoarce fata catre tavanul alb, invaluit de un intuneric absurd…
Ii aude soaptele, tonul taios al vocii…un ton ce ii dadea fiori...ii simte primele vorbe imprimate ca doua sarutari de palma in nuante de violet…pe piele…Ii gusta sarcasmul, raceala din cuvinte…si se simte straina de ea…straina de tine.

I se strang plamanii de dor…cauta in asternuturi o mangaiere…cauta usor… in intuneric amintirea unei priviri de gheata…ce i se topea in vene…o privire pe care numai ea putea s-o vada calda…o privire ce-I ardea in suflet si in minte…o privire pentru care ea simte ce simte.
Privirea ii era si lacat si cheie…iar ea ii era si jucarie si femeie…ofteaza iar…scrumeaza din reflex…nu e aici. Asa ca il cauta in alta parte…il cauta in amintirile difuze…intre 4 pereti verzi…si o saltea…

El o priveste atent si calculat…iar ea e prizoniera in stransoarea ferma a mainilor lui…ii simte bataile inimii prin vene…il priveste cu ochi mari si curiosi…incearca sa ii citeasca pe buze secretele. Simte acel gol in stomac…acel ceva afrodisiac…acel ceva ce indeamna la pacat si perversiune…el e si real si iluzie si diversiune.
…ea e a lui…e un nimic si un tot…e orice vrea el de la ea…e orice trebuie sa fie. Si putin mai mult de.atat.

Este flamanda de usturimea palmei pe coapse, de degetele inclestate in parul ei…de spatele arcuit si gemetele cutremuratoare…ii lipseste stransoarea a doi pumni in jurul gatului, stransoarea lui, ii lipseste ca el sa ii fie aer. II lipseste sa poata simtii…sa o doara.

Deschide ochii…priveste tavanul alb…scrumeaza in gol…stinge tigara…ofteaza si isi sterge ochii cu podul palmei…acum nu mai simte nimic. Nu moare…insa asta doare cel mai tare.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

2032418

Da…recunosc. Nu stiu cum sa ma odihnesc. Alerg alerg si iar alerg. Si cand merg alerg. SI cand stau alerg. Si nu imi trag nicidecum rasuflarea. Ma simt vinovata si stiu! Stiu! Te rog, nu`mi spune…stiu. Dar ma simt vinovata. Ma simt prizoniera, ma simt extenuata, ma simt prea matura…si prea copil. Tu nu stiu cat de mult o sa-ntelegi ce scriu aici. Dar ma simt prizoniera in propria carcasa de oase…vad lucrurile altfel…mereu a fost asa…o disociere de tot…deci de mine…si totusi…simt atat de puternic incat simt ca nu simt…simt amorteala…simt asurzire… Nu am nevoie de sfaturi. Sfatul meu e sa ma lasati cu totii in pace. Pentru ca voi nu intelegi. Nici eu nu inteleg. Stiu ca o sa imi pierd mintile cumva…daca nu ma pied ele pe mine…inaintea mea…sau inaintea ta…caci inainte de tine puteam sa fiu altfel. Inainte de tine eram copil…inainte de tine credeam ca stiu si nu stiam nimic…cumva acesta este viciul meu…cumva din neajuns imi ridic statuie ca sa-mi fie de ajuns…cand ...

Fara cuvinte

Uneori raman fara cuvinte… imi bat degetele in gol pe tastatura …si nu inteleg de ce m-apasa pe piept…atatea vorbe nerostite. Si le-as rosti daca as putea articula…macar o propozitie… insa raman muta in puncte de suspensie… Uneori simt ca viata asta e un joc pervers,  in care una spui, alta gandesti… in care numeri zilele pe degete…si te-nspaimanta gandul ca n-o sa iti ajunga mainile …in timp ce te rogi sa te opresti din numarat… E paradox…ca azi, ca ieri… si-ajung sa cred ca pielea mea e contradictie… iar inima mea bate absurditati in miez de noapte…cand mi-e dor de tine …si cand te vreau cat mai aproape…numai ca sa te-ndepartez …sa te alung…si-apoi sa-mi plang de mila… Plang de sila…de mine. Ca ma iubesc pentru o zi…si ma urasc pentru o noapte …doar ca s-o iau de la capat cu bateriile descarcate …si-apoi ma-ntreb de ce sunt inc-aici… de ce nu ma inghit cosmaruri ce ma pandesc in pragul fiecarui somn… Tu ai dreptate, draga domn …eu sunt neb...

Sunt

Tu uita-ma. De azi sunt doar spuma de cafea… doar scrumul din tigara matinala. De azi uita de mine …in camasa ta, cu maneci suflecate, cu par valvoi… si-n piept doar cacealma. De azi… ai sa gasesti doar amintire, sub asternuturi langa tine-n pat, si stii si tu ca oricat ai adulmeca de bine …raman doar un miros pe perne,  o urma pe gatul tau… un bilet de adio presarat sub gene. Tu uita-ma… De azi sunt doar un cantec prost… acela pe care-l asculti ca un nebun ...sunt regina pe table de sah, cand te las fara tura si fara capcaun …sunt betia din ultimul pahar. De azi sunt status de pe facebook …pe care nici nu l-ai citit, in graba de a ma avea… sunt in suspinul de regret …sunt abur pe oglinda ta… Sunt.