Treceți la conținutul principal

Missing K.

E bezna. Priveste in gol si aprinde o tigara…nu vrea sa stie cat timp a trecut…ofteaza adanc…in sincope aproape…ofteaza pentru a nu stiu cata oara…pentru ceva ce-i atat de departe…”pentru noi”…sopteste si o trec fiori. Incearca sa scrie de cateva zile…saptamani…se pierde intr-o camera pustie…

Nu are cuvintele la ea…nu are nimic…
Trage un alt fum de tigara…ar bea o cafea, dar viata e deja mult prea amara…
Degetele-I reci…se-nfig cu unghiile roase in carne…inchide ochii…scanceste…ii este foame…Este flamanda…scanceste dupa apropieri bolnavicioase…ochii se strang in pumni…la fel si stomacul…si incepe sa planga.

Venele pulseaza in ritmuri de delir si de sevraj…cearcanele il ocolesc usor ochii inchisi de durere…pometii sunt uscati de mult prea multa vreme…
Oglinda ii respinge patetica reflexie…si ea intelege…nu o invinovateste…in schimb isi intoarce fata catre tavanul alb, invaluit de un intuneric absurd…
Ii aude soaptele, tonul taios al vocii…un ton ce ii dadea fiori...ii simte primele vorbe imprimate ca doua sarutari de palma in nuante de violet…pe piele…Ii gusta sarcasmul, raceala din cuvinte…si se simte straina de ea…straina de tine.

I se strang plamanii de dor…cauta in asternuturi o mangaiere…cauta usor… in intuneric amintirea unei priviri de gheata…ce i se topea in vene…o privire pe care numai ea putea s-o vada calda…o privire ce-I ardea in suflet si in minte…o privire pentru care ea simte ce simte.
Privirea ii era si lacat si cheie…iar ea ii era si jucarie si femeie…ofteaza iar…scrumeaza din reflex…nu e aici. Asa ca il cauta in alta parte…il cauta in amintirile difuze…intre 4 pereti verzi…si o saltea…

El o priveste atent si calculat…iar ea e prizoniera in stransoarea ferma a mainilor lui…ii simte bataile inimii prin vene…il priveste cu ochi mari si curiosi…incearca sa ii citeasca pe buze secretele. Simte acel gol in stomac…acel ceva afrodisiac…acel ceva ce indeamna la pacat si perversiune…el e si real si iluzie si diversiune.
…ea e a lui…e un nimic si un tot…e orice vrea el de la ea…e orice trebuie sa fie. Si putin mai mult de.atat.

Este flamanda de usturimea palmei pe coapse, de degetele inclestate in parul ei…de spatele arcuit si gemetele cutremuratoare…ii lipseste stransoarea a doi pumni in jurul gatului, stransoarea lui, ii lipseste ca el sa ii fie aer. II lipseste sa poata simtii…sa o doara.

Deschide ochii…priveste tavanul alb…scrumeaza in gol…stinge tigara…ofteaza si isi sterge ochii cu podul palmei…acum nu mai simte nimic. Nu moare…insa asta doare cel mai tare.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

2032418

Da…recunosc. Nu stiu cum sa ma odihnesc. Alerg alerg si iar alerg. Si cand merg alerg. SI cand stau alerg. Si nu imi trag nicidecum rasuflarea. Ma simt vinovata si stiu! Stiu! Te rog, nu`mi spune…stiu. Dar ma simt vinovata. Ma simt prizoniera, ma simt extenuata, ma simt prea matura…si prea copil. Tu nu stiu cat de mult o sa-ntelegi ce scriu aici. Dar ma simt prizoniera in propria carcasa de oase…vad lucrurile altfel…mereu a fost asa…o disociere de tot…deci de mine…si totusi…simt atat de puternic incat simt ca nu simt…simt amorteala…simt asurzire… Nu am nevoie de sfaturi. Sfatul meu e sa ma lasati cu totii in pace. Pentru ca voi nu intelegi. Nici eu nu inteleg. Stiu ca o sa imi pierd mintile cumva…daca nu ma pied ele pe mine…inaintea mea…sau inaintea ta…caci inainte de tine puteam sa fiu altfel. Inainte de tine eram copil…inainte de tine credeam ca stiu si nu stiam nimic…cumva acesta este viciul meu…cumva din neajuns imi ridic statuie ca sa-mi fie de ajuns…cand ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Zile...

Si sunt zile in care se simte bine. Si zile in care se simte rau. Sunt zile in care nu simte. Sunt zile in care nu poate duce cat simte. Asta e una din zilele alea. Zilele alea in care observa. Se observa pe sine, observa universul, mediul de care apartine. E una din zilele in care ratiunea triumfeaza…cand emotiile au devenit mult prea coplesitoare, iar gandurile s-au intors impotriva lor intr-o incercare de reducere la tacere. Caci daca nu s-ar face liniste…s-ar pierde-n voci, s-ar pierde pe holuri pustii, s-ar pierde in locuri colorate, in haine frumos parfumate. E una din zilele in care s-a umplut paharul, ca ieri, si ca intodeauna. E una din zilele aflate la sfarsit…si sfarsindu-se…inchina o ceasca de ceai pentru ziua de ieri, cea de azi si de maine. E una din zilele in care cutia toracica a obosit sa fie cusca din coaste pentru o inima care bate cu atata pofta de iubiri si de teroare. Sunt zile in care ii e frica. Frica de lucruri mari, lucruri mar...
2 comentarii
Citiți mai multe

Insomnii

S-a ratacit iar in asternuturi straine. In sticle ieftine de vin…in fumul de tigara. Deschide ochii cand soarele apune, talpile-i ating parchetul rece cand ceasul bate miezul noptii. Se strecoara usor si face pasi mici, parca se ascunde in spatele unor pereti, in camere ce trebuiau aerisite de mult. Ii lipsesc multe, sau nimic. Isi plimba degetele pe tocul usii, evaziv..iar talpile-i pasesc pe gresia din baie. Se priveste in oglinda, cauta alte urme de regret incretite pe frunte. Cauta o noua minciuna, pentru o veche lume. Se refugiaza inapoi in camera imbacsita de amintiri difuze si alcohol. Renunta la haine mototolite, imbraca mandrie si incredere falsa, isi piaptana rusinea si aplica pe buze un “te iubesc” visiniu. Incalta destinul si se avanta-n lume, pe strazile pustii, printre lumini plapaitoare, printre claxoane asurzitoare si fluieraturi difuze. Ridica ziduri de indiferenta in jurul ei, si isi mascheaza prezenta cu castile in urechi. Pasii o poarta catre un nicaieri, cat...
Un comentariu
Citiți mai multe