Insomnii

S-a ratacit iar in asternuturi straine. In sticle ieftine de vin…in fumul de tigara.

Deschide ochii cand soarele apune, talpile-i ating parchetul rece cand ceasul bate miezul noptii. Se strecoara usor si face pasi mici, parca se ascunde in spatele unor pereti, in camere ce trebuiau aerisite de mult.

Ii lipsesc multe, sau nimic.

Isi plimba degetele pe tocul usii, evaziv..iar talpile-i pasesc pe gresia din baie. Se priveste in oglinda, cauta alte urme de regret incretite pe frunte. Cauta o noua minciuna, pentru o veche lume. Se refugiaza inapoi in camera imbacsita de amintiri difuze si alcohol. Renunta la haine mototolite, imbraca mandrie si incredere falsa, isi piaptana rusinea si aplica pe buze un “te iubesc” visiniu. Incalta destinul si se avanta-n lume, pe strazile pustii, printre lumini plapaitoare, printre claxoane asurzitoare si fluieraturi difuze. Ridica ziduri de indiferenta in jurul ei, si isi mascheaza prezenta cu castile in urechi. Pasii o poarta catre un nicaieri, catre un niciunde. Tocul se propteste in asfalt, asa ca isi spune:

[Respira usor, ridica mana. Fa semn, cauta pe altcineva care sa te primeasca. O masina opreste, deschide portiera. Intreaba din curtoazie daca e liber. Cu totii suntem…parca il intelegi din priviri, surade-i si urca.] “Unde merg? Oriunde. Departe de mine.”

Drumul catre destinatie e un fel de purgatoriu straniu, un fel de repaus, un fel de “gandeste-te la ce faci” sau “inghite in sec”. [Intreaba-l daca se poate fuma si aprinde o tigara. Scrumeaza printre crapaturile unui geam rabatat.]

Motorul se opreste. [Zambeste-i dragut, plateste, coboara. Coboara inapoi pe pamant, lasa tocul sa trateze alte poteci neumblate.]

Il vede in capatul strazii, cum ii bate nerabdarea din picior. Ea scutura usor din cap si se transforma. Ea poarta zambetul de “vino-ncoa” si ochi de “lasa-ma sa mor”…

El vede doar un sir de dinti, vede suvinte blonde si pometi arcuiti. El vede realitate iluzorie, ea ii face pe plac. “vobesti orice vrei tu cu mine”…”iar eu am sa tac. O sa tac cu voce tare si in gand.”

Se schimba cateva vorbe. Ea se face ca ii pasa, el se face ca asculta. Il prinde de camasa si traseaza cu buricele degetelor asteptari. Stomacul ei se face ghem si cauta iertare printr-o grimasa subtila. El simte doar batai de inimi si de cap. O inghit zidurile vechi si se pierde pe holuri flamande, iar el o gaseste in pasii grabiti. Apasa pe clanta, o priveste in ochi.

 Ea ii cuprinde fata in palme reci si il linge pe gat. Il incearca, ii gusta nerabdarea, o perversiune impartasita, un soi de pacat ce n-are sa vada lumina zilei, un soi de greseala dintr-o camera de hotel. El este lup…insa ea este si lup si miel.