Treceți la conținutul principal

Uit..

Si sunt momente cand uit de tine…                          
uit de zambetul tau din bucatarie,
uit de fereastra murdara,
de dragostea care ardea in ochiul aragazului…
de indemanarea ta de a ma face fericita 
si galagia de pe scara.

Uit de placerea de a postii o tigara,
cu degetele inclestate in promisiuni:
sampanie pe banca de langa centrala,
glumite si perversiuni.

Si sunt momente in care iti uit glasul
cel mai de pret timbru din colectia mea,
atat de rar incat nu ai putut sa mi te dai…
atat de rar incat atunci cand ai plecat te-ai smuls
precum un fluture ce-a reusit sa-si franga aripile...
din insectarul meu…
Si ai lasat in urma un loc gol intr-un album uitat de Diavol si de Dumnezeu…

Nici ei n-au fost in stare sa tina pasul…
ce escrocherie divina...ascundea parfumul tau...si ceasul.

Si sunt momente in care uit de tine, de mine, de tot si nimic.
Uit de arsura unei priviri de gheata ce mi se topea in vene…
de batai de inimi in pasi de “sunt acasa, iubire…geme...
…numai pentru mine”.

Unde e acasa? Uit…uit in fiecare zi, ca acasa nu e la tine…
ca de aceasta data e si mobila in sufragerie…
ca de acum dorm intr-un pat... 
Un pat imens de gol…atat de gol ca m-as ruga la sfinti…
si as scuipa orice farama de ateism din mine…
doar ca sa ma pot intinde pe podea…langa tine.
Mi-e dor sa imi fie bine,
Fara iarba si alcool. 

Uit de stransoarea ferma si soaptele moi,
uit de dureri de-obraji…de zambete...
uit ca suntem eroi, 
execrabili veterani de razboi.

Uit cum uitam de timp…
cum nu mai existau dimineti fara tine…
creatura coplesitoare…au trecut prea multe zile…

Si mi-e teama si mi-e clar ca tot ce-a fost a fost…
ca prezentul nu conteaza…ca viitorul n-are rost…
si tin dintii inclestati si strang cat pot de amintire, 
scrasnind din suflet si masele…sa mai stai putin…
sa imi mai lasi un semn pe gat, o soapta pe gene…
sa ma astern pe pieptul tau…sa mi te plimbi sub piele.

Sunt un copil amarat, lipsit de probleme…
Te rog fi problema mea…aprinde soba, da foc la lemne…
si imbraca-mi inima-n jaratic…cat sa se mai inclazeasca putin…
cat sa aprind lumina in baie si orbita de dor si venin
sa iau lighian, sa-mi spal sufletul cu clor…
sa jumulesc cu burete de sarma amprenta ta…sa ma prefact ca uit
…ca nu te voi putea uita.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

2032418

Da…recunosc. Nu stiu cum sa ma odihnesc. Alerg alerg si iar alerg. Si cand merg alerg. SI cand stau alerg. Si nu imi trag nicidecum rasuflarea. Ma simt vinovata si stiu! Stiu! Te rog, nu`mi spune…stiu. Dar ma simt vinovata. Ma simt prizoniera, ma simt extenuata, ma simt prea matura…si prea copil. Tu nu stiu cat de mult o sa-ntelegi ce scriu aici. Dar ma simt prizoniera in propria carcasa de oase…vad lucrurile altfel…mereu a fost asa…o disociere de tot…deci de mine…si totusi…simt atat de puternic incat simt ca nu simt…simt amorteala…simt asurzire… Nu am nevoie de sfaturi. Sfatul meu e sa ma lasati cu totii in pace. Pentru ca voi nu intelegi. Nici eu nu inteleg. Stiu ca o sa imi pierd mintile cumva…daca nu ma pied ele pe mine…inaintea mea…sau inaintea ta…caci inainte de tine puteam sa fiu altfel. Inainte de tine eram copil…inainte de tine credeam ca stiu si nu stiam nimic…cumva acesta este viciul meu…cumva din neajuns imi ridic statuie ca sa-mi fie de ajuns…cand ...

Sunt

Tu uita-ma. De azi sunt doar spuma de cafea… doar scrumul din tigara matinala. De azi uita de mine …in camasa ta, cu maneci suflecate, cu par valvoi… si-n piept doar cacealma. De azi… ai sa gasesti doar amintire, sub asternuturi langa tine-n pat, si stii si tu ca oricat ai adulmeca de bine …raman doar un miros pe perne,  o urma pe gatul tau… un bilet de adio presarat sub gene. Tu uita-ma… De azi sunt doar un cantec prost… acela pe care-l asculti ca un nebun ...sunt regina pe table de sah, cand te las fara tura si fara capcaun …sunt betia din ultimul pahar. De azi sunt status de pe facebook …pe care nici nu l-ai citit, in graba de a ma avea… sunt in suspinul de regret …sunt abur pe oglinda ta… Sunt.

Mitolumi

Inima mea se zbate...intr-o camasa de forta ...intr-o inchisoare de oase...torace menit sa ascunda  agonie covarsitoare ce ma cuprinde cand incerc  sa evadez dintr-o realitate in alta...cand incerc  sa fug de blestemul de-a fii treaza. Astfel, pun capul pe perna si ma chinui sa nu cad victima insomniilor tarzii... si-n loc de cearcane, sa invelesc ochi ce au vazut prea multe... sub pleoape de plumb... Insa sunt nopti ca acestea,  in care tavanul pare mult prea aproape ...atat de aproape incat imi taie rasuflarea... Sunt ca o insecta sub talpa unui pantof urias... pas suspendat in spatiu si timp... pe care il privesc cu groaza si  tot odata...cu o flamanda nerabdare... Ma ucide anticiparea...si asteptarile prea mari... si minciunile pe care mi le scuip zilnic cand  imi zambesc fals in oglinda... Dar adevarul gol golut...e ca-s defecta.   Sunt o veterana a mitomaniei... port cu capul sus si privirea-...