Treceți la conținutul principal

Uit..

Si sunt momente cand uit de tine…                          
uit de zambetul tau din bucatarie,
uit de fereastra murdara,
de dragostea care ardea in ochiul aragazului…
de indemanarea ta de a ma face fericita 
si galagia de pe scara.

Uit de placerea de a postii o tigara,
cu degetele inclestate in promisiuni:
sampanie pe banca de langa centrala,
glumite si perversiuni.

Si sunt momente in care iti uit glasul
cel mai de pret timbru din colectia mea,
atat de rar incat nu ai putut sa mi te dai…
atat de rar incat atunci cand ai plecat te-ai smuls
precum un fluture ce-a reusit sa-si franga aripile...
din insectarul meu…
Si ai lasat in urma un loc gol intr-un album uitat de Diavol si de Dumnezeu…

Nici ei n-au fost in stare sa tina pasul…
ce escrocherie divina...ascundea parfumul tau...si ceasul.

Si sunt momente in care uit de tine, de mine, de tot si nimic.
Uit de arsura unei priviri de gheata ce mi se topea in vene…
de batai de inimi in pasi de “sunt acasa, iubire…geme...
…numai pentru mine”.

Unde e acasa? Uit…uit in fiecare zi, ca acasa nu e la tine…
ca de aceasta data e si mobila in sufragerie…
ca de acum dorm intr-un pat... 
Un pat imens de gol…atat de gol ca m-as ruga la sfinti…
si as scuipa orice farama de ateism din mine…
doar ca sa ma pot intinde pe podea…langa tine.
Mi-e dor sa imi fie bine,
Fara iarba si alcool. 

Uit de stransoarea ferma si soaptele moi,
uit de dureri de-obraji…de zambete...
uit ca suntem eroi, 
execrabili veterani de razboi.

Uit cum uitam de timp…
cum nu mai existau dimineti fara tine…
creatura coplesitoare…au trecut prea multe zile…

Si mi-e teama si mi-e clar ca tot ce-a fost a fost…
ca prezentul nu conteaza…ca viitorul n-are rost…
si tin dintii inclestati si strang cat pot de amintire, 
scrasnind din suflet si masele…sa mai stai putin…
sa imi mai lasi un semn pe gat, o soapta pe gene…
sa ma astern pe pieptul tau…sa mi te plimbi sub piele.

Sunt un copil amarat, lipsit de probleme…
Te rog fi problema mea…aprinde soba, da foc la lemne…
si imbraca-mi inima-n jaratic…cat sa se mai inclazeasca putin…
cat sa aprind lumina in baie si orbita de dor si venin
sa iau lighian, sa-mi spal sufletul cu clor…
sa jumulesc cu burete de sarma amprenta ta…sa ma prefact ca uit
…ca nu te voi putea uita.


Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Si daca-as fi o pisica

Si daca-as fi o pisica…m-as cuibari in bratele tale…si te-as musca usor de mana…atunci cand te-ai opri din mangaiat… As savarsi totem al dragostei mele pe perdelele din sufragerie, franjuri ca o expresie…a modului in care ma simt cand esti plecat. Si daca-as fi o pisica…te-as astepta in prag de usa cu ochii mari si groaza in stomac…ca m-ai lasat intr-o camera asa de mare si pustie…iar eu sunt fara de tine…un suflet amarat…abandonat. Si daca-as fi o pisica…as toarce la pieptul tau seara de seara…si ti-as clipi usor dand din mustati…iar cand ai adormi, te-as zgaria pe fata…din dragoste…   Si daca-as fi o pisica…as cersi atentie si m-as face ghem la piciorul tau, te-as urma peste tot prin casa…si ti-as mieuna dorul nestins…sau foamea de tine…si de permute cu carne. Si daca-as fi o pisica…as face langa litiera, doar ca sa ma certi si astfel, din cand in cand…sa iti aud vocea…si sa stiu ca in acel moment…esti atent doar la mine…si atat.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

2032418

Da…recunosc. Nu stiu cum sa ma odihnesc. Alerg alerg si iar alerg. Si cand merg alerg. SI cand stau alerg. Si nu imi trag nicidecum rasuflarea. Ma simt vinovata si stiu! Stiu! Te rog, nu`mi spune…stiu. Dar ma simt vinovata. Ma simt prizoniera, ma simt extenuata, ma simt prea matura…si prea copil. Tu nu stiu cat de mult o sa-ntelegi ce scriu aici. Dar ma simt prizoniera in propria carcasa de oase…vad lucrurile altfel…mereu a fost asa…o disociere de tot…deci de mine…si totusi…simt atat de puternic incat simt ca nu simt…simt amorteala…simt asurzire… Nu am nevoie de sfaturi. Sfatul meu e sa ma lasati cu totii in pace. Pentru ca voi nu intelegi. Nici eu nu inteleg. Stiu ca o sa imi pierd mintile cumva…daca nu ma pied ele pe mine…inaintea mea…sau inaintea ta…caci inainte de tine puteam sa fiu altfel. Inainte de tine eram copil…inainte de tine credeam ca stiu si nu stiam nimic…cumva acesta este viciul meu…cumva din neajuns imi ridic statuie ca sa-mi fie de ajuns…cand
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Februarie

Se roaga sa o tina strans in brate…sa nu cumva sa o lase sa plece…ea vrea sa ramana..aici acum, in orice statie, in orice mijloc sau fundatura…sau inceput. Ea e la sfarsit. Deja isi linge degetul dand ultima fila…Ea…stii? E ironic…tot ce vrea ea e… E….e februarie…iar pentru ea februarie e dor, februarie de dragoste si jale…e doliu…e chinul dracului. Pff…februarie.  Februarie e exact punctul culminant, de care orice personaj principal se fereste parca aruncandu-se cu capul inainte… …tot ce vrea ea e…sa se intoarca…sa poata pune pauza, repeat, sa…nu existe consecinte pentru timpul risipit…minciuna cu doua fete…in care se intreaba… …Cand un mincinos spune ca minte, spune adevarul sau minte?  Adevarul? Sau minte?Ce fel de minte? Minte ca verb ori minte ca genialitate mentala…si daca e starea mentala…macar ne-am lamurit de ceva.… Si-a dat atat de des ochii peste cap…ca s-au intros intru sine…Ea poarta ochelari…lentila ca o oglinda…sa nu se poata privii in ochi cand se mint
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe