Treceți la conținutul principal

Uit..

Si sunt momente cand uit de tine…                          
uit de zambetul tau din bucatarie,
uit de fereastra murdara,
de dragostea care ardea in ochiul aragazului…
de indemanarea ta de a ma face fericita 
si galagia de pe scara.

Uit de placerea de a postii o tigara,
cu degetele inclestate in promisiuni:
sampanie pe banca de langa centrala,
glumite si perversiuni.

Si sunt momente in care iti uit glasul
cel mai de pret timbru din colectia mea,
atat de rar incat nu ai putut sa mi te dai…
atat de rar incat atunci cand ai plecat te-ai smuls
precum un fluture ce-a reusit sa-si franga aripile...
din insectarul meu…
Si ai lasat in urma un loc gol intr-un album uitat de Diavol si de Dumnezeu…

Nici ei n-au fost in stare sa tina pasul…
ce escrocherie divina...ascundea parfumul tau...si ceasul.

Si sunt momente in care uit de tine, de mine, de tot si nimic.
Uit de arsura unei priviri de gheata ce mi se topea in vene…
de batai de inimi in pasi de “sunt acasa, iubire…geme...
…numai pentru mine”.

Unde e acasa? Uit…uit in fiecare zi, ca acasa nu e la tine…
ca de aceasta data e si mobila in sufragerie…
ca de acum dorm intr-un pat... 
Un pat imens de gol…atat de gol ca m-as ruga la sfinti…
si as scuipa orice farama de ateism din mine…
doar ca sa ma pot intinde pe podea…langa tine.
Mi-e dor sa imi fie bine,
Fara iarba si alcool. 

Uit de stransoarea ferma si soaptele moi,
uit de dureri de-obraji…de zambete...
uit ca suntem eroi, 
execrabili veterani de razboi.

Uit cum uitam de timp…
cum nu mai existau dimineti fara tine…
creatura coplesitoare…au trecut prea multe zile…

Si mi-e teama si mi-e clar ca tot ce-a fost a fost…
ca prezentul nu conteaza…ca viitorul n-are rost…
si tin dintii inclestati si strang cat pot de amintire, 
scrasnind din suflet si masele…sa mai stai putin…
sa imi mai lasi un semn pe gat, o soapta pe gene…
sa ma astern pe pieptul tau…sa mi te plimbi sub piele.

Sunt un copil amarat, lipsit de probleme…
Te rog fi problema mea…aprinde soba, da foc la lemne…
si imbraca-mi inima-n jaratic…cat sa se mai inclazeasca putin…
cat sa aprind lumina in baie si orbita de dor si venin
sa iau lighian, sa-mi spal sufletul cu clor…
sa jumulesc cu burete de sarma amprenta ta…sa ma prefact ca uit
…ca nu te voi putea uita.


Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Fara cuvinte

Uneori raman fara cuvinte… imi bat degetele in gol pe tastatura …si nu inteleg de ce m-apasa pe piept…atatea vorbe nerostite. Si le-as rosti daca as putea articula…macar o propozitie… insa raman muta in puncte de suspensie… Uneori simt ca viata asta e un joc pervers,  in care una spui, alta gandesti… in care numeri zilele pe degete…si te-nspaimanta gandul ca n-o sa iti ajunga mainile …in timp ce te rogi sa te opresti din numarat… E paradox…ca azi, ca ieri… si-ajung sa cred ca pielea mea e contradictie… iar inima mea bate absurditati in miez de noapte…cand mi-e dor de tine …si cand te vreau cat mai aproape…numai ca sa te-ndepartez …sa te alung…si-apoi sa-mi plang de mila… Plang de sila…de mine. Ca ma iubesc pentru o zi…si ma urasc pentru o noapte …doar ca s-o iau de la capat cu bateriile descarcate …si-apoi ma-ntreb de ce sunt inc-aici… de ce nu ma inghit cosmaruri ce ma pandesc in pragul fiecarui somn… Tu ai dreptate, draga domn …eu sunt nebuna
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Februarie

Se roaga sa o tina strans in brate…sa nu cumva sa o lase sa plece…ea vrea sa ramana..aici acum, in orice statie, in orice mijloc sau fundatura…sau inceput. Ea e la sfarsit. Deja isi linge degetul dand ultima fila…Ea…stii? E ironic…tot ce vrea ea e… E….e februarie…iar pentru ea februarie e dor, februarie de dragoste si jale…e doliu…e chinul dracului. Pff…februarie.  Februarie e exact punctul culminant, de care orice personaj principal se fereste parca aruncandu-se cu capul inainte… …tot ce vrea ea e…sa se intoarca…sa poata pune pauza, repeat, sa…nu existe consecinte pentru timpul risipit…minciuna cu doua fete…in care se intreaba… …Cand un mincinos spune ca minte, spune adevarul sau minte?  Adevarul? Sau minte?Ce fel de minte? Minte ca verb ori minte ca genialitate mentala…si daca e starea mentala…macar ne-am lamurit de ceva.… Si-a dat atat de des ochii peste cap…ca s-au intros intru sine…Ea poarta ochelari…lentila ca o oglinda…sa nu se poata privii in ochi cand se mint
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Zile...

Si sunt zile in care se simte bine. Si zile in care se simte rau. Sunt zile in care nu simte. Sunt zile in care nu poate duce cat simte. Asta e una din zilele alea. Zilele alea in care observa. Se observa pe sine, observa universul, mediul de care apartine. E una din zilele in care ratiunea triumfeaza…cand emotiile au devenit mult prea coplesitoare, iar gandurile s-au intors impotriva lor intr-o incercare de reducere la tacere. Caci daca nu s-ar face liniste…s-ar pierde-n voci, s-ar pierde pe holuri pustii, s-ar pierde in locuri colorate, in haine frumos parfumate. E una din zilele in care s-a umplut paharul, ca ieri, si ca intodeauna. E una din zilele aflate la sfarsit…si sfarsindu-se…inchina o ceasca de ceai pentru ziua de ieri, cea de azi si de maine. E una din zilele in care cutia toracica a obosit sa fie cusca din coaste pentru o inima care bate cu atata pofta de iubiri si de teroare. Sunt zile in care ii e frica. Frica de lucruri mari, lucruri mar
2 comentarii
Citiți mai multe