Acum sau niciodata. Trage aer in piept ca si cum e ultima zi
in care traieste, respira, simte pe palme caldura lemnului incins de banca…arzand
in tonuri de soare de ora 12.
Se ridica mult prea usoara, parca lasand in urma bagaj
emotional…caramizi si pietre de moara…lasand in urma ziduri si drumuri de
neatins.
Isi saruta grijile pentru ultima oara…si cu ele toate
regretele si tot ce o facea sa sufere vreodata…
Primul pas e greu, plin de resemnari si “ce.ar fi fost daca”…dar
intoarce privirea…drept in fata…si cu capul sus…pune cruce trecutului.
…Se zmuceste de dor…spre al doilea pas…si se spala de
pacate, de umilinte…de jale…de tot ce a ramas. Simte cum muta un cadavru din
loc…cum renaste o noua poveste…cum ii pompeaza sangele in vene…in ritmuri de “inca
putin”…
Se prinde de vise, sperante, dorinte…de oameni cu zambetul
larg si cu pieptul cald…simte cum fiecare farama de ea…se desprinde de ceea ce-a
fost odata…si alege viata…alege sa creada…alege sa creasca…lasand in urma
incaltari de cursa…si se lasa condusa de un optimism lipsit de perversiune,
parca pentru prima data…
Piciorul se misca savarsind ireversibil al treilea pas. E
pasul in care trecutul e trecut…prezentul e vibratie din creier si pana-n asfalt.
E prezenta in talpa si-n oase, pe piele, in stomac si pe brate…brate ce nu mai
ascund si nu mai apara…un suflet atat de mic si prapadit.
Sufletul ei a prins scantei…are combustibil…si parleste tot
in jurul ei…dar arde ca soarele…e flama de neoprit…e drog in orice prescriptie
medicala…iar barbatii vor sa faca plaja invrajbiti de apriga caldura a
sufletului ei.
Buzele nu mai ascund randuri de dinti…zambete si febra in
obraji.
...trei pasi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu