Treceți la conținutul principal

22:00 (Partea a 2 a)


...

Ii vine sa I se arunce cu totul in jurul gatului. Sa se predea...sa ii fie trofeu de dupa vanatoare…iar el sa ii fie refugiu. 

O mangaie usor pe crestetul capului cu o tandrete ferma, iar ea se cutremura…adulmecand atingeri, prinsa intr-un joc de sah…in care a pierdut deja regina…insa are permisiunea sa joace din inertie...consolata de gandul ca si el va pierde intentionat.

Isi controleaza impulsurile, cersind apropieri din privire. Isi misca capul usor, iar degetele lui traseaza contur si teritoriu, ea inchide ochii…ii simte raceala fierbinte din palma…si o saruta cu buze flamande.

Ii gusta starile de spirit lingand usor degetul mare in timp ce el ii plimba asteptari pe buze.
Se ridica, iar el ii curpinde in palme neastampararea, nerabdarea…ii descifreaza din inocenta o paleta vasta de vicii si o lasa sa fiarba in ea, sa clocoteasca …Ea ii simte parfumul ametitor si privindu-l pe sub gene, zambeste usor.

E una din zilele lui bune.
Vede asta din modul in care coltul gurii e arcuit intr-un zambet viclean…O simte in privirea tintuitoare…o simte in zvacnirile flamande ale palmei lui…in ritmul mult prea calm pe care il respira in timp ce venele ii contureaza antebratul…

Se pierde in detalii…in cutele manecilor suflecate…in nasturele deschis de la camasa, in geaca din mana…in controlul pe care il poarta cu atata indiferenta si eleganta.

Ea are un umar gol, dezvelit…iar maneca halatului parca cerseste putin ajutor…sa cada. Sa cada cu totul, sa ii expuna trupul, cea mai de pret piesa din muzeu…Sa alunece usor de pe sanii…mult prea perfecti ca sa fie cuminti…

Ea e disimulare haina…e un fel de inger ratacit ce incanta pe draci si sfideaza pe sfinti..si traseaza cu limba pacat capital deghizata in miel sado-masochist.


Il musca de gat, se lipeste de el…ii simte bataile inimii si o excita ideea fructului interzis, o incanta anticiparea pedepsei. El ii invata cu fiecare seara, trucuri si jocuri de atentie. II face pe plac, o lipeste de perete,  ii simte pulsul…in stransoarea a doi pumni in jurul gatului…un gat subtire de caprioara…o caprioara  nerabdatoare de lup…

iar lupul o invata sa astepte…

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Si daca-as fi o pisica

Si daca-as fi o pisica…m-as cuibari in bratele tale…si te-as musca usor de mana…atunci cand te-ai opri din mangaiat… As savarsi totem al dragostei mele pe perdelele din sufragerie, franjuri ca o expresie…a modului in care ma simt cand esti plecat. Si daca-as fi o pisica…te-as astepta in prag de usa cu ochii mari si groaza in stomac…ca m-ai lasat intr-o camera asa de mare si pustie…iar eu sunt fara de tine…un suflet amarat…abandonat. Si daca-as fi o pisica…as toarce la pieptul tau seara de seara…si ti-as clipi usor dand din mustati…iar cand ai adormi, te-as zgaria pe fata…din dragoste…   Si daca-as fi o pisica…as cersi atentie si m-as face ghem la piciorul tau, te-as urma peste tot prin casa…si ti-as mieuna dorul nestins…sau foamea de tine…si de permute cu carne. Si daca-as fi o pisica…as face langa litiera, doar ca sa ma certi si astfel, din cand in cand…sa iti aud vocea…si sa stiu ca in acel moment…esti atent doar la mine…si atat.

2032418

Da…recunosc. Nu stiu cum sa ma odihnesc. Alerg alerg si iar alerg. Si cand merg alerg. SI cand stau alerg. Si nu imi trag nicidecum rasuflarea. Ma simt vinovata si stiu! Stiu! Te rog, nu`mi spune…stiu. Dar ma simt vinovata. Ma simt prizoniera, ma simt extenuata, ma simt prea matura…si prea copil. Tu nu stiu cat de mult o sa-ntelegi ce scriu aici. Dar ma simt prizoniera in propria carcasa de oase…vad lucrurile altfel…mereu a fost asa…o disociere de tot…deci de mine…si totusi…simt atat de puternic incat simt ca nu simt…simt amorteala…simt asurzire… Nu am nevoie de sfaturi. Sfatul meu e sa ma lasati cu totii in pace. Pentru ca voi nu intelegi. Nici eu nu inteleg. Stiu ca o sa imi pierd mintile cumva…daca nu ma pied ele pe mine…inaintea mea…sau inaintea ta…caci inainte de tine puteam sa fiu altfel. Inainte de tine eram copil…inainte de tine credeam ca stiu si nu stiam nimic…cumva acesta este viciul meu…cumva din neajuns imi ridic statuie ca sa-mi fie de ajuns…cand

Februarie

Se roaga sa o tina strans in brate…sa nu cumva sa o lase sa plece…ea vrea sa ramana..aici acum, in orice statie, in orice mijloc sau fundatura…sau inceput. Ea e la sfarsit. Deja isi linge degetul dand ultima fila…Ea…stii? E ironic…tot ce vrea ea e… E….e februarie…iar pentru ea februarie e dor, februarie de dragoste si jale…e doliu…e chinul dracului. Pff…februarie.  Februarie e exact punctul culminant, de care orice personaj principal se fereste parca aruncandu-se cu capul inainte… …tot ce vrea ea e…sa se intoarca…sa poata pune pauza, repeat, sa…nu existe consecinte pentru timpul risipit…minciuna cu doua fete…in care se intreaba… …Cand un mincinos spune ca minte, spune adevarul sau minte?  Adevarul? Sau minte?Ce fel de minte? Minte ca verb ori minte ca genialitate mentala…si daca e starea mentala…macar ne-am lamurit de ceva.… Si-a dat atat de des ochii peste cap…ca s-au intros intru sine…Ea poarta ochelari…lentila ca o oglinda…sa nu se poata privii in ochi cand se mint