Treceți la conținutul principal

21:00

E deja bezna…suspina usurata ca o alta zi si-a facut bagajul si se muta in trecut..alaturi de celelalte impostoare care isi spun “zile”…acele perverse intervale de timp care o-nlantuie prin monotonia absurda pe care o poarta atat de lejer…atat de firesc…

Acele momente care ii rad in fata…parca indiferente de chinul pe care il indura…cand isi taraste firea ca un morman de carne si de oase …intr-o patetica incercare de “hai sa gandim pozitiv”.
Suspina in refigiul ei interior, in camera imbacsita de amintiri si asternuturi neschimbate de o saptamana.  Descalta controlul la usa…si isi uita obsesiile in prag…

Se tranteste in pat si priveste tavanul…si i se plimba ironie sub piele…se rostogoleste pe burta si se intinde dupa telefon…se uita la ceas…e abia ora noua…

EL ajunge la zece…si pana atunci…e prizoniera in propria carcasa…isi scutura capul, gandurile, mintea…adulmecand fata de perna…Inca o ora…

Cand nu e cu el…zilele trec greu…se simte straina in propria poveste…personaj secundar in piesa de teatru ce ii poarta numele ca zestre…cand nu e cu el, tot timpul din lume parca l-ar da la schimb pe nimic. Si nu-i ca nu poate, insa cu el orice e mai bine…

Iar cand e cu el…e alta persoana…cand e cu el se lasa sa simta...inca o ora…

E ca un copil...lipsit de rabdare…numara minutele pe ceas…si cu fiecare oftat si cu fiecare suflare…parca timpul se scurge tot mai rar…atat de rar incat si-ar pune alarme…insa si ele ar ramane fara glas.
Inca o ora…
Se recalibreaza, iar talpile ei o poarta pe gresia rece din bucatarie…


Mai sunt 10 minute, il asteapta pe scaun…iar unghile.i bat frenetic in masa…Inima ii pompeaza culoare-n obraji…
EL nu intarzie niciodata. Si nicidecum nu ajunge mai devreme…si totusi se lasa asteptat…E un soi de drog iar ea asteapta doza.


2 batai in usa…Un moment de pauza. Liniste. Inima ii zvacneste…si odata cu ea, ingenuncheaza in hol. 21: 59: 55…56…57…58…59…intra.

O priveste de sus…cu ochi negri…ea simte noduri in gat…EL ii face semn sa ridice privirea..

...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

2032418

Da…recunosc. Nu stiu cum sa ma odihnesc. Alerg alerg si iar alerg. Si cand merg alerg. SI cand stau alerg. Si nu imi trag nicidecum rasuflarea. Ma simt vinovata si stiu! Stiu! Te rog, nu`mi spune…stiu. Dar ma simt vinovata. Ma simt prizoniera, ma simt extenuata, ma simt prea matura…si prea copil. Tu nu stiu cat de mult o sa-ntelegi ce scriu aici. Dar ma simt prizoniera in propria carcasa de oase…vad lucrurile altfel…mereu a fost asa…o disociere de tot…deci de mine…si totusi…simt atat de puternic incat simt ca nu simt…simt amorteala…simt asurzire… Nu am nevoie de sfaturi. Sfatul meu e sa ma lasati cu totii in pace. Pentru ca voi nu intelegi. Nici eu nu inteleg. Stiu ca o sa imi pierd mintile cumva…daca nu ma pied ele pe mine…inaintea mea…sau inaintea ta…caci inainte de tine puteam sa fiu altfel. Inainte de tine eram copil…inainte de tine credeam ca stiu si nu stiam nimic…cumva acesta este viciul meu…cumva din neajuns imi ridic statuie ca sa-mi fie de ajuns…cand ...

Februarie

Se roaga sa o tina strans in brate…sa nu cumva sa o lase sa plece…ea vrea sa ramana..aici acum, in orice statie, in orice mijloc sau fundatura…sau inceput. Ea e la sfarsit. Deja isi linge degetul dand ultima fila…Ea…stii? E ironic…tot ce vrea ea e… E….e februarie…iar pentru ea februarie e dor, februarie de dragoste si jale…e doliu…e chinul dracului. Pff…februarie.  Februarie e exact punctul culminant, de care orice personaj principal se fereste parca aruncandu-se cu capul inainte… …tot ce vrea ea e…sa se intoarca…sa poata pune pauza, repeat, sa…nu existe consecinte pentru timpul risipit…minciuna cu doua fete…in care se intreaba… …Cand un mincinos spune ca minte, spune adevarul sau minte?  Adevarul? Sau minte?Ce fel de minte? Minte ca verb ori minte ca genialitate mentala…si daca e starea mentala…macar ne-am lamurit de ceva.… Si-a dat atat de des ochii peste cap…ca s-au intros intru sine…Ea poarta ochelari…lentila ca o oglinda…sa nu se poata privii in ochi can...

Insomnii

S-a ratacit iar in asternuturi straine. In sticle ieftine de vin…in fumul de tigara. Deschide ochii cand soarele apune, talpile-i ating parchetul rece cand ceasul bate miezul noptii. Se strecoara usor si face pasi mici, parca se ascunde in spatele unor pereti, in camere ce trebuiau aerisite de mult. Ii lipsesc multe, sau nimic. Isi plimba degetele pe tocul usii, evaziv..iar talpile-i pasesc pe gresia din baie. Se priveste in oglinda, cauta alte urme de regret incretite pe frunte. Cauta o noua minciuna, pentru o veche lume. Se refugiaza inapoi in camera imbacsita de amintiri difuze si alcohol. Renunta la haine mototolite, imbraca mandrie si incredere falsa, isi piaptana rusinea si aplica pe buze un “te iubesc” visiniu. Incalta destinul si se avanta-n lume, pe strazile pustii, printre lumini plapaitoare, printre claxoane asurzitoare si fluieraturi difuze. Ridica ziduri de indiferenta in jurul ei, si isi mascheaza prezenta cu castile in urechi. Pasii o poarta catre un nicaieri, cat...