Treceți la conținutul principal

21:00

E deja bezna…suspina usurata ca o alta zi si-a facut bagajul si se muta in trecut..alaturi de celelalte impostoare care isi spun “zile”…acele perverse intervale de timp care o-nlantuie prin monotonia absurda pe care o poarta atat de lejer…atat de firesc…

Acele momente care ii rad in fata…parca indiferente de chinul pe care il indura…cand isi taraste firea ca un morman de carne si de oase …intr-o patetica incercare de “hai sa gandim pozitiv”.
Suspina in refigiul ei interior, in camera imbacsita de amintiri si asternuturi neschimbate de o saptamana.  Descalta controlul la usa…si isi uita obsesiile in prag…

Se tranteste in pat si priveste tavanul…si i se plimba ironie sub piele…se rostogoleste pe burta si se intinde dupa telefon…se uita la ceas…e abia ora noua…

EL ajunge la zece…si pana atunci…e prizoniera in propria carcasa…isi scutura capul, gandurile, mintea…adulmecand fata de perna…Inca o ora…

Cand nu e cu el…zilele trec greu…se simte straina in propria poveste…personaj secundar in piesa de teatru ce ii poarta numele ca zestre…cand nu e cu el, tot timpul din lume parca l-ar da la schimb pe nimic. Si nu-i ca nu poate, insa cu el orice e mai bine…

Iar cand e cu el…e alta persoana…cand e cu el se lasa sa simta...inca o ora…

E ca un copil...lipsit de rabdare…numara minutele pe ceas…si cu fiecare oftat si cu fiecare suflare…parca timpul se scurge tot mai rar…atat de rar incat si-ar pune alarme…insa si ele ar ramane fara glas.
Inca o ora…
Se recalibreaza, iar talpile ei o poarta pe gresia rece din bucatarie…


Mai sunt 10 minute, il asteapta pe scaun…iar unghile.i bat frenetic in masa…Inima ii pompeaza culoare-n obraji…
EL nu intarzie niciodata. Si nicidecum nu ajunge mai devreme…si totusi se lasa asteptat…E un soi de drog iar ea asteapta doza.


2 batai in usa…Un moment de pauza. Liniste. Inima ii zvacneste…si odata cu ea, ingenuncheaza in hol. 21: 59: 55…56…57…58…59…intra.

O priveste de sus…cu ochi negri…ea simte noduri in gat…EL ii face semn sa ridice privirea..

...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Fara cuvinte

Uneori raman fara cuvinte… imi bat degetele in gol pe tastatura …si nu inteleg de ce m-apasa pe piept…atatea vorbe nerostite. Si le-as rosti daca as putea articula…macar o propozitie… insa raman muta in puncte de suspensie… Uneori simt ca viata asta e un joc pervers,  in care una spui, alta gandesti… in care numeri zilele pe degete…si te-nspaimanta gandul ca n-o sa iti ajunga mainile …in timp ce te rogi sa te opresti din numarat… E paradox…ca azi, ca ieri… si-ajung sa cred ca pielea mea e contradictie… iar inima mea bate absurditati in miez de noapte…cand mi-e dor de tine …si cand te vreau cat mai aproape…numai ca sa te-ndepartez …sa te alung…si-apoi sa-mi plang de mila… Plang de sila…de mine. Ca ma iubesc pentru o zi…si ma urasc pentru o noapte …doar ca s-o iau de la capat cu bateriile descarcate …si-apoi ma-ntreb de ce sunt inc-aici… de ce nu ma inghit cosmaruri ce ma pandesc in pragul fiecarui somn… Tu ai dreptate, draga domn …eu sunt neb...

Februarie

Se roaga sa o tina strans in brate…sa nu cumva sa o lase sa plece…ea vrea sa ramana..aici acum, in orice statie, in orice mijloc sau fundatura…sau inceput. Ea e la sfarsit. Deja isi linge degetul dand ultima fila…Ea…stii? E ironic…tot ce vrea ea e… E….e februarie…iar pentru ea februarie e dor, februarie de dragoste si jale…e doliu…e chinul dracului. Pff…februarie.  Februarie e exact punctul culminant, de care orice personaj principal se fereste parca aruncandu-se cu capul inainte… …tot ce vrea ea e…sa se intoarca…sa poata pune pauza, repeat, sa…nu existe consecinte pentru timpul risipit…minciuna cu doua fete…in care se intreaba… …Cand un mincinos spune ca minte, spune adevarul sau minte?  Adevarul? Sau minte?Ce fel de minte? Minte ca verb ori minte ca genialitate mentala…si daca e starea mentala…macar ne-am lamurit de ceva.… Si-a dat atat de des ochii peste cap…ca s-au intros intru sine…Ea poarta ochelari…lentila ca o oglinda…sa nu se poata privii in ochi can...

Zile...

Si sunt zile in care se simte bine. Si zile in care se simte rau. Sunt zile in care nu simte. Sunt zile in care nu poate duce cat simte. Asta e una din zilele alea. Zilele alea in care observa. Se observa pe sine, observa universul, mediul de care apartine. E una din zilele in care ratiunea triumfeaza…cand emotiile au devenit mult prea coplesitoare, iar gandurile s-au intors impotriva lor intr-o incercare de reducere la tacere. Caci daca nu s-ar face liniste…s-ar pierde-n voci, s-ar pierde pe holuri pustii, s-ar pierde in locuri colorate, in haine frumos parfumate. E una din zilele in care s-a umplut paharul, ca ieri, si ca intodeauna. E una din zilele aflate la sfarsit…si sfarsindu-se…inchina o ceasca de ceai pentru ziua de ieri, cea de azi si de maine. E una din zilele in care cutia toracica a obosit sa fie cusca din coaste pentru o inima care bate cu atata pofta de iubiri si de teroare. Sunt zile in care ii e frica. Frica de lucruri mari, lucruri mar...