Treceți la conținutul principal

22:00 (partea a 3 a)

…

Ii saruta pacatele…ii pune la loc firea..parca o reconstruieste…e piesa de lut sub presiunea mainlor lui…

Il musca de lobul urechii, ii simte gustul…si ii geme. Ea geme numai pentru el…Iar el o dezbraca de fiecare masca…de fiecare argument, protest, rezistenta…

Degetele lui isi croiesc drum de pe limba ei pe buze, de pe buze pe gat, de pe gat pe sanii goi si ii curpinde in palma….sunt fermi si sunt moi…sunt facuti pentru mana lui…parca la comanda.

O tachineaza atingerile, modul in care jocul lui pervers ii expune vulnerabilitatile…modul in care o domina…modul in care traseaza cu limba o harta, pana in punctul “X”

Si geme mai tare…si fierbe si arde…de rusine si de mult prea multa asteptare. Chinuitor de multa…simte cum se strange…si il vrea si mai aproape…si mai…
O saruta pe buze, ii da capul pe spate cu degetele inclestate in par…si o prinde-n capcana…o tortureaza cu pasiune…iar ea suspina rapusa de o pofta pagana...si devoratoare.

Inima ei nu e pe jar, e direct pe carbune. Si ii scapa suieraturi printre dinti, iar el se amuza…ii place sa o faca sa isi iasa din minti…sa o dezbrace de ratiune cum o dezbraca de bluza.

Nu are nevoie de scuza, ea este cobai de buna voie…si o junk-ista tanjind dupa doza de EL.

In astfel de momente…ea se sperie…si-ar vrea sa se opreasca…se teme ca el o face sa simta…sa traiasca. Insa el o cunoaste mai bine si ii forteaza limitele…are algoritmi acordati in tonuri de tipete...

Isi misca degetele pe suprafata de dantela neagra, ii mangaie coapsele. Port-jartiera ii tine demonii in frau. Pentru ca odata eliberati, s.ar alia cu EL si i-ar distorsiona universul si lumea…i-ar ravasi panoul de control…


Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

2032418

Da…recunosc. Nu stiu cum sa ma odihnesc. Alerg alerg si iar alerg. Si cand merg alerg. SI cand stau alerg. Si nu imi trag nicidecum rasuflarea. Ma simt vinovata si stiu! Stiu! Te rog, nu`mi spune…stiu. Dar ma simt vinovata. Ma simt prizoniera, ma simt extenuata, ma simt prea matura…si prea copil. Tu nu stiu cat de mult o sa-ntelegi ce scriu aici. Dar ma simt prizoniera in propria carcasa de oase…vad lucrurile altfel…mereu a fost asa…o disociere de tot…deci de mine…si totusi…simt atat de puternic incat simt ca nu simt…simt amorteala…simt asurzire… Nu am nevoie de sfaturi. Sfatul meu e sa ma lasati cu totii in pace. Pentru ca voi nu intelegi. Nici eu nu inteleg. Stiu ca o sa imi pierd mintile cumva…daca nu ma pied ele pe mine…inaintea mea…sau inaintea ta…caci inainte de tine puteam sa fiu altfel. Inainte de tine eram copil…inainte de tine credeam ca stiu si nu stiam nimic…cumva acesta este viciul meu…cumva din neajuns imi ridic statuie ca sa-mi fie de ajuns…cand ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Zile...

Si sunt zile in care se simte bine. Si zile in care se simte rau. Sunt zile in care nu simte. Sunt zile in care nu poate duce cat simte. Asta e una din zilele alea. Zilele alea in care observa. Se observa pe sine, observa universul, mediul de care apartine. E una din zilele in care ratiunea triumfeaza…cand emotiile au devenit mult prea coplesitoare, iar gandurile s-au intors impotriva lor intr-o incercare de reducere la tacere. Caci daca nu s-ar face liniste…s-ar pierde-n voci, s-ar pierde pe holuri pustii, s-ar pierde in locuri colorate, in haine frumos parfumate. E una din zilele in care s-a umplut paharul, ca ieri, si ca intodeauna. E una din zilele aflate la sfarsit…si sfarsindu-se…inchina o ceasca de ceai pentru ziua de ieri, cea de azi si de maine. E una din zilele in care cutia toracica a obosit sa fie cusca din coaste pentru o inima care bate cu atata pofta de iubiri si de teroare. Sunt zile in care ii e frica. Frica de lucruri mari, lucruri mar...
2 comentarii
Citiți mai multe

Insomnii

S-a ratacit iar in asternuturi straine. In sticle ieftine de vin…in fumul de tigara. Deschide ochii cand soarele apune, talpile-i ating parchetul rece cand ceasul bate miezul noptii. Se strecoara usor si face pasi mici, parca se ascunde in spatele unor pereti, in camere ce trebuiau aerisite de mult. Ii lipsesc multe, sau nimic. Isi plimba degetele pe tocul usii, evaziv..iar talpile-i pasesc pe gresia din baie. Se priveste in oglinda, cauta alte urme de regret incretite pe frunte. Cauta o noua minciuna, pentru o veche lume. Se refugiaza inapoi in camera imbacsita de amintiri difuze si alcohol. Renunta la haine mototolite, imbraca mandrie si incredere falsa, isi piaptana rusinea si aplica pe buze un “te iubesc” visiniu. Incalta destinul si se avanta-n lume, pe strazile pustii, printre lumini plapaitoare, printre claxoane asurzitoare si fluieraturi difuze. Ridica ziduri de indiferenta in jurul ei, si isi mascheaza prezenta cu castile in urechi. Pasii o poarta catre un nicaieri, cat...
Un comentariu
Citiți mai multe