Ea sta sprijinita in tocul usii, cu
nonsalanta lucrurilor dupa care tanjeste.
I se scurge usor rimelul, era putin
innorat in gandurile ei…si maine si azi…Ieri? “Ieri” nu exista in vocabularul
ei…Exista “dupa ce m-am intors acasa” ca monument. Cliseu, porunca…a unui supra
ego la fel de innorat…si uneori…inspira adanc si spune “acum e timpul sa ploua”.
In tocul ei de usa tuna si fulgera…e
liniste inainte de furturna, e un fel de “fight or flight”. De ce? Pentru ca
are toate motivele sa ramana.
Isi ia inima in dinti, cumva mai
mult la propriu decat la figurat…isi culege de pe jos tot ce-a pierdut in viata…si
are mainile pline…Si paharul…si stomacul…
"Altruism sau egoism? De cate ori ne
nastem intr-o viata? Dar de cate ori murim?"
El parca o ignora, ii ignora nu
persona…ci…intreg universul interior, ca o tradare suprema…e ceva personal?
Pe tabla de sah a mintii ei scrie:“N-am
nimic personal cu tine, dar..”
Ea e mica si spune “abia astept sa
ma fac mare.
Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea
sa se intam..."ea a crescut pana sa se sfarseasca propozitia.
Ea...ea a crescut cumva..in extreme...ca un copil care se loveste de pereti...singurul lucru stabil...singurul cadru...ingradire cu sarma de "siguranta".
El deja i-a pus vreo cateva
intrebari…sa o readuca inapoi in camasa de forta…ea sta rezemata in prag…el…el
e atat de indiferent. N-o vede cum se sufoca.
Sau poate ca ea nu stie sa interpreteze…a
dracu subiectivitate…noroc cu inconstientul colectiv…
Cumva…cand iese din propria minte…vortexul
maisnii de spalat…pare normala….
Pentru el…
“Exista delfini roz. Sau sunt pe
cale de disparitie…sau nu mai sunt deloc” ii spune el. E clar. Deconectare
totala.
“aham” Raspunde ea sec.
Cumva el a obosit sa ii dea impresii…cumva
ei I s-a luat de nonsalanta…ce au ei e act ratat. E…
“Tic –tac…trece viata pe langa tine…”…
Comentarii
Trimiteți un comentariu