Treceți la conținutul principal

Postări

2032418

Da…recunosc. Nu stiu cum sa ma odihnesc. Alerg alerg si iar alerg. Si cand merg alerg. SI cand stau alerg. Si nu imi trag nicidecum rasuflarea. Ma simt vinovata si stiu! Stiu! Te rog, nu`mi spune…stiu. Dar ma simt vinovata. Ma simt prizoniera, ma simt extenuata, ma simt prea matura…si prea copil. Tu nu stiu cat de mult o sa-ntelegi ce scriu aici. Dar ma simt prizoniera in propria carcasa de oase…vad lucrurile altfel…mereu a fost asa…o disociere de tot…deci de mine…si totusi…simt atat de puternic incat simt ca nu simt…simt amorteala…simt asurzire… Nu am nevoie de sfaturi. Sfatul meu e sa ma lasati cu totii in pace. Pentru ca voi nu intelegi. Nici eu nu inteleg. Stiu ca o sa imi pierd mintile cumva…daca nu ma pied ele pe mine…inaintea mea…sau inaintea ta…caci inainte de tine puteam sa fiu altfel. Inainte de tine eram copil…inainte de tine credeam ca stiu si nu stiam nimic…cumva acesta este viciul meu…cumva din neajuns imi ridic statuie ca sa-mi fie de ajuns…cand
Postări recente

Timbru de adio pe repeat

Ea sta sprijinita in tocul usii, cu nonsalanta lucrurilor dupa care tanjeste. I se scurge usor rimelul, era putin innorat in gandurile ei…si maine si azi…Ieri? “Ieri” nu exista in vocabularul ei…Exista “dupa ce m-am intors acasa” ca monument. Cliseu, porunca…a unui supra ego la fel de innorat…si uneori…inspira adanc si spune “acum e timpul sa ploua”. In tocul ei de usa tuna si fulgera…e liniste inainte de furturna, e un fel de “fight or flight”. De ce? Pentru ca are toate motivele sa ramana. Isi ia inima in dinti, cumva mai mult la propriu decat la figurat…isi culege de pe jos tot ce-a pierdut in viata…si are mainile pline…Si paharul…si stomacul… "Altruism sau egoism? De cate ori ne nastem intr-o viata? Dar de cate ori murim?" El parca o ignora, ii ignora nu persona…ci…intreg universul interior, ca o tradare suprema…e ceva personal? Pe tabla de sah a mintii ei scrie:“N-am nimic personal cu tine, dar..” Ea e mica si spune “abia astept sa ma fac mare.

Februarie

Se roaga sa o tina strans in brate…sa nu cumva sa o lase sa plece…ea vrea sa ramana..aici acum, in orice statie, in orice mijloc sau fundatura…sau inceput. Ea e la sfarsit. Deja isi linge degetul dand ultima fila…Ea…stii? E ironic…tot ce vrea ea e… E….e februarie…iar pentru ea februarie e dor, februarie de dragoste si jale…e doliu…e chinul dracului. Pff…februarie.  Februarie e exact punctul culminant, de care orice personaj principal se fereste parca aruncandu-se cu capul inainte… …tot ce vrea ea e…sa se intoarca…sa poata pune pauza, repeat, sa…nu existe consecinte pentru timpul risipit…minciuna cu doua fete…in care se intreaba… …Cand un mincinos spune ca minte, spune adevarul sau minte?  Adevarul? Sau minte?Ce fel de minte? Minte ca verb ori minte ca genialitate mentala…si daca e starea mentala…macar ne-am lamurit de ceva.… Si-a dat atat de des ochii peste cap…ca s-au intros intru sine…Ea poarta ochelari…lentila ca o oglinda…sa nu se poata privii in ochi cand se mint

Mitolumi

Inima mea se zbate...intr-o camasa de forta ...intr-o inchisoare de oase...torace menit sa ascunda  agonie covarsitoare ce ma cuprinde cand incerc  sa evadez dintr-o realitate in alta...cand incerc  sa fug de blestemul de-a fii treaza. Astfel, pun capul pe perna si ma chinui sa nu cad victima insomniilor tarzii... si-n loc de cearcane, sa invelesc ochi ce au vazut prea multe... sub pleoape de plumb... Insa sunt nopti ca acestea,  in care tavanul pare mult prea aproape ...atat de aproape incat imi taie rasuflarea... Sunt ca o insecta sub talpa unui pantof urias... pas suspendat in spatiu si timp... pe care il privesc cu groaza si  tot odata...cu o flamanda nerabdare... Ma ucide anticiparea...si asteptarile prea mari... si minciunile pe care mi le scuip zilnic cand  imi zambesc fals in oglinda... Dar adevarul gol golut...e ca-s defecta.   Sunt o veterana a mitomaniei... port cu capul sus si privirea-ntr-o parte...decoratii pe umeri

Fara cuvinte

Uneori raman fara cuvinte… imi bat degetele in gol pe tastatura …si nu inteleg de ce m-apasa pe piept…atatea vorbe nerostite. Si le-as rosti daca as putea articula…macar o propozitie… insa raman muta in puncte de suspensie… Uneori simt ca viata asta e un joc pervers,  in care una spui, alta gandesti… in care numeri zilele pe degete…si te-nspaimanta gandul ca n-o sa iti ajunga mainile …in timp ce te rogi sa te opresti din numarat… E paradox…ca azi, ca ieri… si-ajung sa cred ca pielea mea e contradictie… iar inima mea bate absurditati in miez de noapte…cand mi-e dor de tine …si cand te vreau cat mai aproape…numai ca sa te-ndepartez …sa te alung…si-apoi sa-mi plang de mila… Plang de sila…de mine. Ca ma iubesc pentru o zi…si ma urasc pentru o noapte …doar ca s-o iau de la capat cu bateriile descarcate …si-apoi ma-ntreb de ce sunt inc-aici… de ce nu ma inghit cosmaruri ce ma pandesc in pragul fiecarui somn… Tu ai dreptate, draga domn …eu sunt nebuna

Sunt

Tu uita-ma. De azi sunt doar spuma de cafea… doar scrumul din tigara matinala. De azi uita de mine …in camasa ta, cu maneci suflecate, cu par valvoi… si-n piept doar cacealma. De azi… ai sa gasesti doar amintire, sub asternuturi langa tine-n pat, si stii si tu ca oricat ai adulmeca de bine …raman doar un miros pe perne,  o urma pe gatul tau… un bilet de adio presarat sub gene. Tu uita-ma… De azi sunt doar un cantec prost… acela pe care-l asculti ca un nebun ...sunt regina pe table de sah, cand te las fara tura si fara capcaun …sunt betia din ultimul pahar. De azi sunt status de pe facebook …pe care nici nu l-ai citit, in graba de a ma avea… sunt in suspinul de regret …sunt abur pe oglinda ta… Sunt.

Si daca-as fi o pisica

Si daca-as fi o pisica…m-as cuibari in bratele tale…si te-as musca usor de mana…atunci cand te-ai opri din mangaiat… As savarsi totem al dragostei mele pe perdelele din sufragerie, franjuri ca o expresie…a modului in care ma simt cand esti plecat. Si daca-as fi o pisica…te-as astepta in prag de usa cu ochii mari si groaza in stomac…ca m-ai lasat intr-o camera asa de mare si pustie…iar eu sunt fara de tine…un suflet amarat…abandonat. Si daca-as fi o pisica…as toarce la pieptul tau seara de seara…si ti-as clipi usor dand din mustati…iar cand ai adormi, te-as zgaria pe fata…din dragoste…   Si daca-as fi o pisica…as cersi atentie si m-as face ghem la piciorul tau, te-as urma peste tot prin casa…si ti-as mieuna dorul nestins…sau foamea de tine…si de permute cu carne. Si daca-as fi o pisica…as face langa litiera, doar ca sa ma certi si astfel, din cand in cand…sa iti aud vocea…si sa stiu ca in acel moment…esti atent doar la mine…si atat.