Treceți la conținutul principal

Vitamine

Ii pocneste inima in piept, in ritm de bocanci militari…in mars de “mergi ori crapa”.

O cuprind fiori si are transpiratie rece pe frunte…capul sus…

Se izbeste de ganduri paranoide in extremitati cerebrale…aude mult prea multe voci, prea multe variante de “ce ma fac daca...”

“Fluturii din stomac” sunt omizi in toata regula, ii devoreaza carcasa din interior spre exterior…
Ele poarta teama si dezamagire in dureri ulceroase si pastille.

Ii zace patetic in bucatarie, flacon de multi-vitamine. De mancat nu mai mananca, sa nu hraneasca bestiile zvarcolite in stomac. Nici apa nu mai bea, caci daca si-ar aminti de sete…si-ar aminti de multe altele…de cum se schimba de masti…cum se schimba de sosete.

"Complex" de vitamine:


Vitamina A: Pentru angoase, anxietati, agonii statute, arogante, altruism egoist si asteptari carunte.

Vitamina B: Pentru bolnava la cap…si-n suflet…si-n cuvinte…

Vitamina C: Pentru “ce”, “cum”, “cat”, “care”, “cui”…cui batut in perete sau rulat in tremurat de 
degete...

Vitamina D: Pentru “de ce” si “daca”, pentru durere, dezamagiri, deziluzii si delir.

Vitamina E: Pentru “exist”, pentru “eu”, pentru epuizare, euforie, emotii, enervare.

Vitamina K: Pentru kinestezie amortita…


Si tot asa.

Ridica flaconul de pe masa si rasuceste capacul in palma.



“Alta zi, alta distractie”

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

2032418

Da…recunosc. Nu stiu cum sa ma odihnesc. Alerg alerg si iar alerg. Si cand merg alerg. SI cand stau alerg. Si nu imi trag nicidecum rasuflarea. Ma simt vinovata si stiu! Stiu! Te rog, nu`mi spune…stiu. Dar ma simt vinovata. Ma simt prizoniera, ma simt extenuata, ma simt prea matura…si prea copil. Tu nu stiu cat de mult o sa-ntelegi ce scriu aici. Dar ma simt prizoniera in propria carcasa de oase…vad lucrurile altfel…mereu a fost asa…o disociere de tot…deci de mine…si totusi…simt atat de puternic incat simt ca nu simt…simt amorteala…simt asurzire… Nu am nevoie de sfaturi. Sfatul meu e sa ma lasati cu totii in pace. Pentru ca voi nu intelegi. Nici eu nu inteleg. Stiu ca o sa imi pierd mintile cumva…daca nu ma pied ele pe mine…inaintea mea…sau inaintea ta…caci inainte de tine puteam sa fiu altfel. Inainte de tine eram copil…inainte de tine credeam ca stiu si nu stiam nimic…cumva acesta este viciul meu…cumva din neajuns imi ridic statuie ca sa-mi fie de ajuns…cand ...

Februarie

Se roaga sa o tina strans in brate…sa nu cumva sa o lase sa plece…ea vrea sa ramana..aici acum, in orice statie, in orice mijloc sau fundatura…sau inceput. Ea e la sfarsit. Deja isi linge degetul dand ultima fila…Ea…stii? E ironic…tot ce vrea ea e… E….e februarie…iar pentru ea februarie e dor, februarie de dragoste si jale…e doliu…e chinul dracului. Pff…februarie.  Februarie e exact punctul culminant, de care orice personaj principal se fereste parca aruncandu-se cu capul inainte… …tot ce vrea ea e…sa se intoarca…sa poata pune pauza, repeat, sa…nu existe consecinte pentru timpul risipit…minciuna cu doua fete…in care se intreaba… …Cand un mincinos spune ca minte, spune adevarul sau minte?  Adevarul? Sau minte?Ce fel de minte? Minte ca verb ori minte ca genialitate mentala…si daca e starea mentala…macar ne-am lamurit de ceva.… Si-a dat atat de des ochii peste cap…ca s-au intros intru sine…Ea poarta ochelari…lentila ca o oglinda…sa nu se poata privii in ochi can...

Insomnii

S-a ratacit iar in asternuturi straine. In sticle ieftine de vin…in fumul de tigara. Deschide ochii cand soarele apune, talpile-i ating parchetul rece cand ceasul bate miezul noptii. Se strecoara usor si face pasi mici, parca se ascunde in spatele unor pereti, in camere ce trebuiau aerisite de mult. Ii lipsesc multe, sau nimic. Isi plimba degetele pe tocul usii, evaziv..iar talpile-i pasesc pe gresia din baie. Se priveste in oglinda, cauta alte urme de regret incretite pe frunte. Cauta o noua minciuna, pentru o veche lume. Se refugiaza inapoi in camera imbacsita de amintiri difuze si alcohol. Renunta la haine mototolite, imbraca mandrie si incredere falsa, isi piaptana rusinea si aplica pe buze un “te iubesc” visiniu. Incalta destinul si se avanta-n lume, pe strazile pustii, printre lumini plapaitoare, printre claxoane asurzitoare si fluieraturi difuze. Ridica ziduri de indiferenta in jurul ei, si isi mascheaza prezenta cu castile in urechi. Pasii o poarta catre un nicaieri, cat...