Early Catharsis

Da…recunosc. Nu stiu cum sa ma odihnesc. Alerg alerg si iar alerg. Si cand merg alerg. SI cand stau alerg. Si nu imi trag nicidecum rasuflarea. Ma simt vinovata si stiu! Stiu! Te rog, nu`mi spune…stiu. Dar ma simt vinovata. Ma simt prizoniera, ma simt extenuata, ma simt prea matura…si prea copil. Tu nu stiu cat de mult o sa-ntelegi ce scriu aici. Dar ma simt prizoniera in propria carcasa de oase…vad lucrurile altfel…mereu a fost asa…o disociere de tot…deci de mine…si totusi…simt atat de puternic incat simt ca nu simt…simt amorteala…simt asurzire… Nu am nevoie de sfaturi. Sfatul meu e sa ma lasati cu totii in pace. Pentru ca voi nu intelegi. Nici eu nu inteleg. Stiu ca o sa imi pierd mintile cumva…daca nu ma pied ele pe mine…inaintea mea…sau inaintea ta…caci inainte de tine puteam sa fiu altfel. Inainte de tine eram copil…inainte de tine credeam ca stiu si nu stiam nimic…cumva acesta este viciul meu…cumva din neajuns imi ridic statuie ca sa-mi fie de ajuns…cand ...

Ea sta sprijinita in tocul usii, cu nonsalanta lucrurilor dupa care tanjeste. I se scurge usor rimelul, era putin innorat in gandurile ei…si maine si azi…Ieri? “Ieri” nu exista in vocabularul ei…Exista “dupa ce m-am intors acasa” ca monument. Cliseu, porunca…a unui supra ego la fel de innorat…si uneori…inspira adanc si spune “acum e timpul sa ploua”. In tocul ei de usa tuna si fulgera…e liniste inainte de furturna, e un fel de “fight or flight”. De ce? Pentru ca are toate motivele sa ramana. Isi ia inima in dinti, cumva mai mult la propriu decat la figurat…isi culege de pe jos tot ce-a pierdut in viata…si are mainile pline…Si paharul…si stomacul… "Altruism sau egoism? De cate ori ne nastem intr-o viata? Dar de cate ori murim?" El parca o ignora, ii ignora nu persona…ci…intreg universul interior, ca o tradare suprema…e ceva personal? Pe tabla de sah a mintii ei scrie:“N-am nimic personal cu tine, dar..” Ea e mica si spune “abia astept sa ma fac mare....

Se roaga sa o tina strans in brate…sa nu cumva sa o lase sa plece…ea vrea sa ramana..aici acum, in orice statie, in orice mijloc sau fundatura…sau inceput. Ea e la sfarsit. Deja isi linge degetul dand ultima fila…Ea…stii? E ironic…tot ce vrea ea e… E….e februarie…iar pentru ea februarie e dor, februarie de dragoste si jale…e doliu…e chinul dracului. Pff…februarie.  Februarie e exact punctul culminant, de care orice personaj principal se fereste parca aruncandu-se cu capul inainte… …tot ce vrea ea e…sa se intoarca…sa poata pune pauza, repeat, sa…nu existe consecinte pentru timpul risipit…minciuna cu doua fete…in care se intreaba… …Cand un mincinos spune ca minte, spune adevarul sau minte?  Adevarul? Sau minte?Ce fel de minte? Minte ca verb ori minte ca genialitate mentala…si daca e starea mentala…macar ne-am lamurit de ceva.… Si-a dat atat de des ochii peste cap…ca s-au intros intru sine…Ea poarta ochelari…lentila ca o oglinda…sa nu se poata privii in ochi can...

Inima mea se zbate...intr-o camasa de forta ...intr-o inchisoare de oase...torace menit sa ascunda  agonie covarsitoare ce ma cuprinde cand incerc  sa evadez dintr-o realitate in alta...cand incerc  sa fug de blestemul de-a fii treaza. Astfel, pun capul pe perna si ma chinui sa nu cad victima insomniilor tarzii... si-n loc de cearcane, sa invelesc ochi ce au vazut prea multe... sub pleoape de plumb... Insa sunt nopti ca acestea,  in care tavanul pare mult prea aproape ...atat de aproape incat imi taie rasuflarea... Sunt ca o insecta sub talpa unui pantof urias... pas suspendat in spatiu si timp... pe care il privesc cu groaza si  tot odata...cu o flamanda nerabdare... Ma ucide anticiparea...si asteptarile prea mari... si minciunile pe care mi le scuip zilnic cand  imi zambesc fals in oglinda... Dar adevarul gol golut...e ca-s defecta.   Sunt o veterana a mitomaniei... port cu capul sus si privirea-...

Uneori raman fara cuvinte… imi bat degetele in gol pe tastatura …si nu inteleg de ce m-apasa pe piept…atatea vorbe nerostite. Si le-as rosti daca as putea articula…macar o propozitie… insa raman muta in puncte de suspensie… Uneori simt ca viata asta e un joc pervers,  in care una spui, alta gandesti… in care numeri zilele pe degete…si te-nspaimanta gandul ca n-o sa iti ajunga mainile …in timp ce te rogi sa te opresti din numarat… E paradox…ca azi, ca ieri… si-ajung sa cred ca pielea mea e contradictie… iar inima mea bate absurditati in miez de noapte…cand mi-e dor de tine …si cand te vreau cat mai aproape…numai ca sa te-ndepartez …sa te alung…si-apoi sa-mi plang de mila… Plang de sila…de mine. Ca ma iubesc pentru o zi…si ma urasc pentru o noapte …doar ca s-o iau de la capat cu bateriile descarcate …si-apoi ma-ntreb de ce sunt inc-aici… de ce nu ma inghit cosmaruri ce ma pandesc in pragul fiecarui somn… Tu ai dreptate, draga domn …eu sunt neb...

Tu uita-ma. De azi sunt doar spuma de cafea… doar scrumul din tigara matinala. De azi uita de mine …in camasa ta, cu maneci suflecate, cu par valvoi… si-n piept doar cacealma. De azi… ai sa gasesti doar amintire, sub asternuturi langa tine-n pat, si stii si tu ca oricat ai adulmeca de bine …raman doar un miros pe perne,  o urma pe gatul tau… un bilet de adio presarat sub gene. Tu uita-ma… De azi sunt doar un cantec prost… acela pe care-l asculti ca un nebun ...sunt regina pe table de sah, cand te las fara tura si fara capcaun …sunt betia din ultimul pahar. De azi sunt status de pe facebook …pe care nici nu l-ai citit, in graba de a ma avea… sunt in suspinul de regret …sunt abur pe oglinda ta… Sunt.

Si daca-as fi o pisica…m-as cuibari in bratele tale…si te-as musca usor de mana…atunci cand te-ai opri din mangaiat… As savarsi totem al dragostei mele pe perdelele din sufragerie, franjuri ca o expresie…a modului in care ma simt cand esti plecat. Si daca-as fi o pisica…te-as astepta in prag de usa cu ochii mari si groaza in stomac…ca m-ai lasat intr-o camera asa de mare si pustie…iar eu sunt fara de tine…un suflet amarat…abandonat. Si daca-as fi o pisica…as toarce la pieptul tau seara de seara…si ti-as clipi usor dand din mustati…iar cand ai adormi, te-as zgaria pe fata…din dragoste…   Si daca-as fi o pisica…as cersi atentie si m-as face ghem la piciorul tau, te-as urma peste tot prin casa…si ti-as mieuna dorul nestins…sau foamea de tine…si de permute cu carne. Si daca-as fi o pisica…as face langa litiera, doar ca sa ma certi si astfel, din cand in cand…sa iti aud vocea…si sa stiu ca in acel moment…esti atent doar la mine…si atat.

Unu, doi, trei… Trei cuvinte. Nu imi pasa. Ca te iubesc, ca te urasc, ca as da pielea de pe mine pentru inca o dezamagire...indubitabila. Noi ne invartim in cercuri cusuti cu ata alba. Un steag de “ma retrag” atat de desirat ca ne-a legat unul de altul. Si alergam ca prostii ca-ntr-o rotita de hamster, in timp ce urlam catre celalalt : E inevitabil! Da…e inevitabil. Cum naiba sa te evit cand inima mea mi-a dat ultimatum si nu vrea sa mai bata fara tine? Cand am invatat sa iubesc atatea lucruri la tine…chiar si melodiile alea de cacat. E inevitabil. Cand vanatoarea de barbati s-a trasnformat din joc palpitant in cea mai plictisitoare activitate. Doar pentru ca nu esti tu. Cand ma lasa rece si el, si el, si altul. Si oricine…caci nu esti tu. Da…era inevitabil sa nu ma iubesti. Sunt victima perfecta, iar tu? Tu te vrei salvator. Si te-ai dorit atat de mult erou in povestea mea, incat din salvator te-ai facut agresor…ca sa ai ce salva. Dar eu nu vreau salvare, eu...

Privesc pe geamul murdar al autobuzului si schimb melodia. Schimb pielea si vibe-ul. Nu stiu de ce ma curpinde paradoxal, sentiment de liniste si vina, Cand razele parsive de-octombrie imi incalzesc geaca de piele... Ca si cum nu merit si totodata, ca si cum Le-asteptam sa ma invite sa trec pragul catre o noua zi. O noua zi pierduta in umbre si sori de 313, Mucuri de tigara, elastice de par si pasi la purtator In pantofi de alergat. Iar eu merg. Ce-i drept nu m-am potrivit nicicand cu restul...cu lumea. Cand ei fug eu merg, cand ei merg, eu fug... Cand ei stau..eu mor. Iar cand ei mor, eu nu mai sunt acolo. Eu sunt captiva de buna voie in basmul meu, Fara fat frumos, dar plin de balauri Pe care nu-i ucid, iar in loc de moarte, Le port sub talpi solzii, caci sunt atat de multi Incat insiruiti fac din ei trepte... Trepte ce ma duc mai aproape de mine. O bucata de drum le adun coltii si-mi fac colier in jurul gatului, In asa fel incat cealalta jumatate de drum Sa fi...

Pot doar sa iti multumesc... Ca m-ai facut sa imi aduc aminte cum se simte sa ai incredere in oameni.  Cum sa accept un cadou si cum sa spun multumesc. Cum sa fiu eu, fara sa ma tem de nimeni... Iti multumesc ca ai fost acolo pentru mine, cand nu eram nici eu. Mi-ai ascultat gandurile bune si rele,  Disperate, irelevante, paralele. Si m-ai tras de maneca de fiecare data cand as fi sarit in gol.. Iti multumesc ca ai incercat sa intelegi o mortaciune iar ea... Iti multumeste ca "nu m-ai lasat sa mor". Iti multumesc ca mi-ai oferit timpul tau, si atentia si cam tot ce-ai avut disponibil pe raft Chiar daca ma-ntorceam cu spatele si ma faceam ca-s chioara... Ca nu te vad cum fierbe gelozia-n tine cand iti vorbesc de alte asternuturi si-alt pat. Iti multumesc pentru atatea amintiri si promisiuni "pana la vara". Iti multumesc ca imi duceai gunoiul... Si uite-asa am inceput sa apreciez lucrurile mici... Chiar daca ma zgaria pe...

Si vine punctul ala in viata cand e timpul sa alegi. Iar eu drept zic…ca nu stiu sa aleg. Si aflu cu nerusinare ca poti sa fii orice, insa cu obraz. Iar daca scopul e sa excelezi…trebuie sa ai masura. Eu vreau sa fiu atat de multe. SI atat de perfecta. Vreau sa fiu atlet. Sa am cea mai buna conditie fizica pe care o pot avea. Sa fac tractiuni intr-o mana, sa stau in cap, in maini si sa arat impecabil. Sa duc o viata lunga si plina de realizari. Vreau sa mananc sanatos si sa ma odihnesc. Vreau sa arat ca e posibil sa te ridici. Ca poti fi cea mai puternica versiune de tine. Ca te poti lepada de constrangeri limitative si poti avea incredere in corpul tau. Vreau sa arat ca trecutul nu mai are greutate cand depui efortul potrivit. Ca vine un moment in care actiunile din prezent eclipseaza trecutul nenoricit prin simplul fapt ca devin si ele trecut. Vreau sa imi deschid propria sala cu propriul cabinet nutritionist, cu propria linie vestimentara. Vreau sa transmit un mesaj. Vr...

Ce-ai vrea s-auzi de la mine? Ca in fiecare seara cand pun capul pe perna inchid ochii si stangand din pleoape incerc sa dorm cu gandul ca am ars tot? Ca am aprins un cui mare cat dragostea mea pentru tine…insa s.a ajuns la filtru mult prea devreme? Si daca-I asa…si totul s-a fumat deja de mult…ma-ntreb si eu…cat de mare era dragostea asta defapt? Aparent nu sufficient de mare incat sa te inunde si pe tine tsunami de emotii care sa ne lege panglici cusute in promisiuni…pe noi ce ne leaga? Sau cine? Nimic? Ce-I drept nu mai voiam nimic de la tine. Dar cum la mine nimicul e tot…cred ca voiam totul. Asta sau te voiam pe tine dand totul, iar eu dand nimic. Si-aici am gresit. Ca orice om care invata sa iubeasca. Vedem ce ne place si in loc sa zicem “e bine” incercam sa gasim modalitati sa ne placa si mai mult. Si incepem reamenajari legate de corp si de minte. Dar omul e om, nu dormitor. Si desi in bratele tale e un fel de “acasa”, sa iti daram peretii numai ca sa ...

Ea se uita pe geam strategic distrasa de frunzele ce fosnesc in briza matinala de luni, in timp ce podul palmei ii apasa pe tample. "Sa nu scrii despre noi", sopteste el, mai mult ca sa se afle-n treaba. Ea isi da ochii peste cap. "Nu draga, n-am sa scriu despre noi...am sa scriu despre mine. Cum inima mea bate prea tare la usi care nu se deschid niciodata... iar cand se deschid, raspund doar alte straine de mana cu ei. N-am sa scriu despre noi, am sa scriu despre mine... Despre cum poti fi singur in doi. Despre cine pleaca si cine ramane. Despre tot ce investesti si nu primesti inapoi. Pentru ca langa tine am capitulat pe rand si eu si tu. Iar bratele tale s-au transformat in cel mai performant congelator. Nepasator de reci la orice forma deghizata de amar si de dor. In prezenta ta ma lasa si demoni si ingeri si dumnezei, pentru ca nimeni nu se-intelege cu-ai tai. Voi scrie despre mine pentru ca nu te cunosc.  Sau oricum n-as baga mana-n foc. Nu d...

Ea si-a ridicat altar siesi. Si ridicandu-si altar siesi, a ridicat altare tuturor. O impacare ca o respiratie adanca pana in mate, intortocheate ca sau de gandurile ei O data putrede, odata inselatoare...iar alte dati...doar adevar. Acum e bine. Acum se-ntoarce iar acasa...si gaseste covor primitor la intrare. Nu-i zgarda si lesa in care propriul pacat capital, A-nlantuit-o atata vreme. Acum singuratatea devine libertate, Timpul liber devine avere. "Si ca orice avere. O investim" Murmura ea cu creionul in coltul gurii si ochelarii pe nas Cum isi face contabilitatea si planul de atatc pe un teren de joaca.   Viata.

Ii umbla nervi sub cearcane insomniace, in tonuri calde de dimineti tarzi. Isi prinde parul in coada, incercand tot odata sa prinda stafii. O preocupa acelasi troc ieftin. Faptul ca se da pe nimic, unor barbati pe care-i investeste mult prea mult… pentru cat pot ei duce sau oferi Intr-o-ncercare esuata de a-ngropa mortii sau de a-i seduce. Strange din dinti si din filtru,  si o inneaca frustrari de ora trei ce-i dau la temelii si-n epicentru. Mintea ei cere algoritmi, cere provocare… nu jocuri prostesti, nu “fute-ma din lipsa de rabdare”. Inima ei cauta adapost si-ascunzatoare…cauta cu disperare refugiu, cum prefera ea sa-i spuna…Un mit utopic, basm de noapte buna. Dar la ea noptile-s zile si zilele-s zile… Daca stia ca esti ca ceilalti, ar fi stat acasa. Si-ar fi facut un ceai…s-ar fi lungit pe canapea, Departe de muritorii de rand, Care ti-o baga pe gat de parc-ar vrea sa iti ajunga in suflet. Stai linistit. Nu-i moarta dupa cafea. ...

Intreaba-o cum se simte. O sa iti spuna bine. Si cand spune asta, de prea putine ori se simte bine intrinsec.  In mare parte a timpului i se sucesc mintile in jurul standardelor  la nivel mai ridicat de zgarie nori …un fel de zgarie creier… Un fel de doua feluri, sau sapte sau zece. Cand spune ca e bine, s-a pierdut in spatele cortinei. Nu stie daca pe scena va fi actor sau personaj in sine. Asa ca e bine. E putin placut, putin chinuitor…si cumva i se nuleaza valentele ca piesele de tetrix… si tot ce face e sa stea in fata panoului de control…cu val de indiferenta sub pleoape …care clipesc mult prea des…pentru ca duc lipsa de rabdare.  Iar atunci cand clipeste…o cuprinde frica a ceea ce-a pierdut.  Din vedere. Se pierde… Si cand o vezi ca se pierde, schimba subiectul… sau ia-o de mana si arata-i calea…sapa-i contur de urme de poteci neumblate …sau schimba subiectul. “totul tine de lopata” Si cand o vezi ca se p...

Fruntea sus. Tanjeste dupa viitor in marsul grabit al pasilor, in timp ce inima ii bate ritm de "stai si lupta". Ea vrea victorii fara sa isi murdareasca mainile pe front. Iar gleznele-i aduc aminte de acest aspect minor, ca inainte de campion, esti jucator. Se pierde in reflexia din metrou, captura a doi ochi satui de-atatea cautari...si simte gustul incercarilor pe buze, e acru si amar de la atatea scuze. Legate de ei...si de ea. O irita lipsa de substanta in oameni, faptul ca ii refuleaza introspectia in gol, ca un ecou al unui calator, ce n-are pasaport validat pentru suflete straine. E si de explorat, e si explorator, e paradox, e pacifist si e cuceritor. Si e femeie. Sau se vrea femeie, in timp ce-si suge frustrarile din degete, ori din suzeta, ori din barbati ce nu-nteleg ca ea n-are nevoie de salvator, ci doar de cineva care sa ii sarute grijile in nuante de violet. Sa ii goleasca mintea de orice urma de regret. Sa o asculte si sa o auda. Cand...

Ii surade gandul ca-i bine. …ca e aici cu bune si rele, prinsa in tot felul de paragrafe…sau versuri…sau episoade… trecute sau abia incepute. …e cu mainile pe taste cu si cu mastile-n cuier.   Are pereti mult prea subtiri sa inveleasca ziduri, ce ii tin sufletul adapostit cu atata caldura. Si ca-ntr-o piesa ieftina de teatru, isi tine asul in palma, In timp ce se plange …ca ingheata firea in ea. Straniu este…ca inca priveste viata ca pe un joc… ar fi crezut si ea c-o sa “se-nvete minte” …insa pasii nu o poarta spre asasinare a ceea ce-a fost …ci spre loc umbrit de maretia ce ii tine degetele inclestate.  Pentru care si zeii in sine tanjesc…iar ea nepasatoare-afiseaza acelasi sir de dinti sfidatori,  intr-un zambet pentru care inocenta ii este un alt act pervers. Iar in timp ce stelele-i urla trezirea…cerul ei are gust de regret. Pamantul o cheama-ntru sine sa-ngroape orice e apus… Si-n nerusiarea diabolica, ea?...

[Ea e o alta copila, deloc matinala, cu parul valvoi si sufletul ghem.] ... Isi freaca oboseala din privire si casca o noua zi, in tonuri ploioase de vara. O vara rece, ce se lasa asteptata de aproape doua luni…sau trei…sau zece. Strange perna la piept si cu ea, toata energia de pe pamant, incercand sa alimenteze carcasa de coaste, incercand sa ridice de sub asternuturi o pereche de ochi verzi. Ochi verzi ce poarta iubire   pe pleoape. Poarta recunostinta si onestitate. Onestitate fata de sine. E o alta dimineata rece, insa astazi ii este bine. O incanta note de liniste. Si inauntru. Si in afara. Se strecoara de sub cearceafuri parfumate si isi coboara mintiile pe pamant, oftand sacadat din reflex aproape… O surprinde reflexia din oglinda, copila cu glezne de caprioara. Se-ntinde si geme mai tare. Parca isi face curaj sa confrunte realitatea, si tot ce asteapta dincolo de dormitor. Stie ca o asteapta amintiri. Pe banca din statie. O asteapta...

Let’s have a talk about… Change. We might often encounter this strange fear for change. We might, or we might not be aware of it at all times, but change is occurring in our lives every second we keep on living. Now, while some changes may impact our lives more, we have to remember that every single change that we experienced got us in our current situation, in this particular moment. As parents we tend to teach our children that things are either good or bad, and as the kids grow older they have a tendency to slash everything in their lives in two halves. It is either good, either bad. Now especially if you know yourself as having an abusive background this “good” and “bad” limitation might sound extremely familiar to you. There is need for us to understand in the first place that abuse can catch many forms.  It might be either emotional, physical or psychological abuse. When we talk about abuse, we don`t have to only consider the severe cases and that ...